Cu siguranţă, tot mai puţini ţărani trăitori prin comunele mărginaşe “capitalei Ardealului” mai au motive să-şi câştige existenţa din grădinărit şi creşterea animalelor pe lângă casă. Viaţa lor s-a schimbat odată cu transformările care au cuprins zona limitrofă marii metropole, ce va deveni mai devreme sau mai târziu o aglomerare urbană de 1 milion de locuitori şi care se va întinde între comunele Gilău, Săvădisla, Sănduleşti, Tureni, Bonţida-Jucu, Chinteni şi chiar Cojocna.
O mare metropolă în care Apahida, Floreşti, Feleacu sau Baciu vor putea fi considerate adevăratele cartiere mărginaşe ale “marelui oraş”. Acum doar vreo 3 ani, ţin minte că împreună cu doi prieteni dragi căutam căsuţe aflate în satele ungureşti din jurul Clujului, unde feriţi de nebunia, stresul şi aglomeraţia oraşului să ne putem retrage seara după zilele nebune din centru şi în weekend cu familiile.
Chiar în vară, mai existau mici speranţe că betoanele nu vor reuşi să câştige chiar peste tot în faţa frumuseţii unor zone dominate de liniştea patriarhală a vechilor “vetre săteşti” din Ardeal. Probabil, încă în Suceag, Mera, Vlaha, Luna de Sus, Gheorgheni, Sălicea sau Ciurila mai poţi găsi oaze de linişte la preţuri accesibile, dar cu siguranţă în curând şi acestea vor cădea sub asediul fără precedent al investitorilor imobiliari.
Clujul este un El Dorado investiţional şi asta schimbă cu siguranţă şi viaţa celor care trăiesc această transformare a bătrânului oraş, în “intra murus” sau în imediata sau mai larga lui vecinătate. Lumea satelor de lângă Cluj a suferit schimbări. în vechile grădini de zarzavaturi, în locul dealurilor cu vii sau pomi fructiferi, în zona lanurilor de porumb sau a plantaţiilor de cartofi şi sfeclă, pe dealurile unde odată păşteau turmele de oi şi vaci ale satelor de lângă Cluj sau chiar în curţile largi ale gospodăriilor au apărut blocurile.
Ceea ce nu a reuşit să facă Ceauşescu în sinistra “epocă de aur”, transformând centrele de comună în aglomerări imobiliare de tip locuinţă colectivă de mari dimensiuni, a reuşit acum noua goană după pământ. După terenuri ce pot fi parcelate, după zone construibile, PUZ-uri, PUD-uri, autorizaţii de construcţie, regim de înălţime cât mai mare, POT-uri şi CUT-uri uriaşe.
Nimic nu mai contează acum pentru cei care peste noapte pot ajunge cu uşurinţă milionari, pe terenuri care până mai ieri nu valorau mai nimic. Nici măcar nu pot să-i condamni în vreun fel pe amărâţii care atâta amar de vreme au trăit în umbra arogantă a orăşenilor.
Acum au şansa să-şi schimbe traiul şi viaţa copiilor şi nepoţilor. Floreşti, Jucu şi Apahida sunt noile raiuri imobiliare. Se pregătesc Feleacu, Chinteni, Gilău şi celelalte zone rurale în care Clujul “poate fugi” pentru a creşte imobiliar şi în acelaşi timp investiţional. Chiar şi politic, comunele enumerate mai sus vor reprezenta pentru prima dată o miză imensă.
Pentru că discutăm de miza pe sute şi mii de hectare de pământ, în care se vor face parcelări şi vor răsări în timp noi cartiere pentru cei care acum sunt atraşi de Cluj ca de un magnet. Unul unde salariile par, cel puţin de la distanţă, ceva mai atractive decât în restul ţării.
Scaunele pe care acum stau încă relativ liniştiţi primarii Ioachim Vancea, Dumitru Sfârlea, Lucia Sucia, Ionel Fărcaş, Ion Tăuţan, Ion Pop, Dorel Pojar, Florin Pădurean, Vasile Todea, Tamaş Ghebe, Vasile Todea şi viceprimarii de faţadă din dotare vor reprezenta fiecare în parte miza unor bătălii aprige pentru câştigarea unor bastioane esenţiale în viitor pentru partidele şi investitorii clujeni.
P.S. Am totuşi o curiozitate, de la cine voi mai cumpăra peste câţiva ani, sâmbătă dimineaţa, roşii sănătoase de grădină, caş dulce de primăvară, ridichi sau ceapă şi salată verde, în inovativele pieţe tip galerie comercială sau parking ale Clujului?
