Condamnaţi că vor pământ

Condamnaţi că vor pământ
Zanc nu i-a băgat în seamă. Sălcudean i-a purtat. Cerchizan i-a ignorat. Fărcaş şi-a bătut joc de ei. Rus i-a pasat. Soporan i-a amăgit. Hărdău nu i-a ascultat. Tişe le-a promis, şi cam atât. Platon îi tergiversează din nou înscriindu-se pe linia predecesorilor. Funar i-a considerat pe toţi unguri şi nu s-a implicat să le rezolve cererile. Iar acum, Boc, omul de la care aşteptau cel mai mult, nu-i consideră o prioritate pe agenda sa şi a Primăriei pe care o conduce.

Sunt minţiţi de 17 ani. De toţi cei care s-au aflat şi se află la conducerea Clujului. Au fost iniţial condamnaţi de către puterea comunistă. De către cei care au reuşit să arunce România în cea mai neagră perioadă a istoriei sale. Le-au luat tot ce au adunat generaţii peste generaţii. Au fost siliţi să lucreze la “staţiune”, aşa cum alţii asemeni lor au lucrat în “ferme”, “colective” şi “cooperative agricole de producţie”.

Stâni, Cărărele, Inaţă, Făgeţele, Şipotele, Dealul Viilor, Dincolo de Becaş, sunt denumirile din bătrâni ale locurilor pe care oamenii şi le vor înapoi. Nana Rozalia, tuşa Suzana, bunica Jenica, badea Simon, bunu Bojan, moş Dumitru din deal, nea Topa şi alături de ei încă vreo 1.500 de clujeni cu fii şi fiice, nepoţi şi nepoate, strănepoţi şi strănepoate aşteaptă să-şi primească pământurile înapoi. De 17 ani.

într-o ţară care a dat asigurări europene că respectă dreptul de proprietate. Declarativ doar. Mii de oameni care trăiesc, cei mai mulţi dintre ei, la limita europeană a sărăciei, dar în schimb sunt deţinători prin familiile lor ai unor averi moştenite din străbuni, de zeci, sute sau chiar milioane. Nu de lei, de euro. Avere care le-a fost furată, iar acum întârzie suspect de mult să le fie restituită.

 Felecanii şi hostezenii nu mai pot nici să spere. Nimic nu s-a schimbat pentru ei în 18 ani de democraţie neaoşă. Statul rămâne în continuare proprietarul pământurilor lor. Staţiunea de Cercetare, Agenţia Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii şi Primăria Cluj-Napoca deţin terenurile furate de statul comunist. Comisia Locală de Fond Funciar prezidată de viceprimarul Boros Janos în cârdăşie cu Camera Agricolă condusă de noua şefă interimară Lavinia Pop nu reuşeşte decât să poarte oamenii pe drumuri. Nici măcar măsurătorile terenurilor nu reuşesc să le ducă la bun sfârşit.

Asta în timp ce prefectul Călin Platon împreună cu Comisia judeţeană de fond funciar s-au gândit că pentru a rezolva retrocedările de la Palocsay e musai să mai înfiinţeze o comisie. De această dată mixtă, Prefectură-Primărie. Desfiinţată şi asta după doar o săptămână de la înfiinţare. E ştiut lucru că în România dacă vrei să tergiversezi ceva, trebuie doar să înfiinţezi o comisie.

Dacă e şi mixtă, succesul e asigurat. 1.072 de hectare de teren, din care mai mult de 900 de hectare în intravilanul Clujului. 166 de hectare rămase la Staţiunea de Cercetare, pe care se chinuie prin tot felul de făcături să pună mâna cea mai mare “agenţie imobiliară” din Cluj, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară, celebra de acum USAMV.

Interese imense pe o suprafaţă de teren care intrată pe piaţa imobiliară clujeană o va zgudui din temelii. Sute de hectare de teren unde oraşul sufocat aproape complet are unde să fugă, să se dezvolte. Dar oare are cineva interes să intre pe piaţă imensa suprafaţă de teren din Livezile Palocsay?

Poate doar după ce se vor aproba încă vreo douăzeci-treizeci de zgârie-nori pe motiv că oraşul nu mai are unde să se dezvolte decât pe verticală?! Poate doar după ce unii sau alţii vor reuşi să-şi vândă la preţuri aiuritoare terenurile intravilane pe care le deţin?! Poate doar după ce vor dispărea încă câteva zeci de bătrâni felecani şi hostezeni care mai cunosc istoria nescrisă a locurilor!

Oamenii aşteaptă de ani buni punerea în posesie, deşi au câştigat procese la rând. Dar ce contează dreptatea, chiar şi câştigată în justiţie, atunci când mai marii vremii nu sunt interesaţi de câteva mii de oameni care nu mai au nici măcar puterea să spere. Speranţa le-a fost ucisă de minciunile celor care nu înţeleg că dreptul de proprietate se traduce pentru aceşti amărâţi ai sorţii, cu dragostea pentru pământul care le aparţine de drept!

Comenteaza