Un proiect care survine într-un moment în care balonul pe care în mod exagerat l-au umflat cu toţii, (dar mai ales presa), pe care o mână nesigură mâzgălise în pripă (dar şi speranţă!) “grupul de la Cluj”, a ajuns în stare de dezumflare aproape completă.
Acum, n-ar fi primul grup dezumflat în Partidul d-lui Iliescu: un alt grup, cel “de la Trocadero”, a avut aceeaşi soartă, fără ca măcar să aibă parte de istorie, aşa cum a avut cel “de la Cluj”. D-l Ioan Rus şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al PSD Cluj.
La câteva ore, d-l Ştefan Dimitriu, vicepreşedinte al aceluiaşi partid şi-a înaintat şi d-sa demisia. Dacă mai adăugăm la acestea şi demisia d-lui Vasile Dîncu, din funcţia de vicepreşedinte (la nivel naţional) şi vicelider al grupului PSD de la Senat, şi pe aceea a d-lui Vasile Puşcaş din cea de vicelider al grupului PSD din Camera Deputaţilor, putem să spunem că la nivelul Clujului, proiectul politic al PSD care a mers ca uns a fost cel al demisiilor.
Dacă cel al restructurării partidului d-lui Iliescu s-a dovedit a fi, până la urmă, doar “un spectacol ratat”, acesta, al demisiilor în lanţ, se pare că reuşeşte fără nici o fricţiune, fără nici o frământare şi fără vreo emoţie. Unii ziarişti, cu vădit mai multă imaginaţie şi, cu siguranţă, – cu infinit mai mult simţ politic au început deja să facă scenarii.
Că distinşii politicieni ar fi demisionat, în fapt, pentru că ar pregăti, în secret, un alt partid, pe o structură transilvăneană, că au în plan un partid ardelenesc, cu pronunţate accente ale unei stângi moderne, care, orice s-ar spune, şi orice contraargumente s-ar vehicula, este una din puţinele idei politice care n-au fost compromise. încă!
Oricum, lumea publică va avea de aici încolo de umflat un alt balon. Iar când în spatele acestui balon stau politicieni de bună-credinţă, precum cei menţionaţi mai sus, atunci nu cred că oamenii care au avut încredere în modul acestora de a face politică nu vor trage aer în piept, vibrând (atât cât le va mai permite capacitatea toracică), construindu-şi alt vis frumos.
Dacă vrem neapărat să alimentăm scenariul, ne putem aminti că demisionar, asemeni d-lui Rus, este şi liberalul ex-preşedinte Marius Nicoară: iată, deci, proiectul “demisiilor” poate fi şi transpartinic. Şi dacă mai apar şase-şapte demisii “ardelene” de pe scena bucureşteană…
Mai bine să ne trezim! Este, totuşi, un vis. Mai bine-zis, un (alt) balon apărut – de data aceasta - într-un vis. Cum spuneam: un partid regional, deşi pare, pentru o viitoare Europă a regiunilor, singurul proiect viabil într-o Românie politică a căpătuielii, asumat de “grupul demisionar de la Cluj” este, cred, un deziderat care necesită în primul rând curaj. Un curaj care depăşeşte cu mult curajul asumării, uneori gratuite, a unei biete demisii.
