Orice alt partid din România care s-ar retrage dintr-un alt grup parlamentar nu ar produce un efect comparabil. Este greu de spus dacã aceastã mişcare va asigura voturile necesare pentru ca PRM-ul sã treacã pragul electoral pentru alegerile europarlamentare, dar trebuie sã remarcãm faptul cã tot scandalul din Italia provocat de presupusa crimã a ţiganului Romulus Mailat a produs o apropiere a poziţiilor partidelor româneşti. Practic nici un partid (parlamentar sau extraparlamentar) din ţara noastrã nu a agreat retorica antiromâneascã din peninsulã.
Campania pentru europarlamentare a început sã scoatã la ivealã euroscepticismul latent din România. Constatãm cã sunt mai multe afinitãţi între partidele româneşti decât ne lãsau sã bãnuim conflictele din ultimii ani. Politicienii români devin patrioţi abia în situaţii de crizã internaţionalã. Altminteri, atitudinile lor sunt demagogice.
“Patriotismul” tuturor partidelor neutralizeazã acest factor. Din moment ce pânã şi un partiduleţ precum PIN-ul a venit cu o retoricã anti-italieneascã, este de presupus cã nimeni nu va câştiga capital electoral din exploatarea recentelor tensiuni româno-italieneşti. Prin urmare, performanţa lor electoralã va depinde în primul rând de alţi factori. Fãrã acest ingredient însã nici unui partid nu i-ar fi fost uşor în faţa electoratului.
Alãturarea Partidului România Mare la grupul “Identitate, Tradiţie şi Suveranitate” nu a fost însã de la bun început una fireascã. Mereu au fost uimitoare aprecierile celor care considerau PRM-ul drept un partid de extremã dreaptã. Nu cã nu ar avea elemente de extremã dreaptã în retorica şi acţiunea sa politicã, dar partidul creat şi condus de Tudor are în acelaşi timp destule elemente de extremã stângã.
Nu degeaba s-au alãturat acestui partid nostalgic dupã epoca comunistã atâţia foşti nomenclaturişti şi securişti. Combinaţia celor douã extremisme a fost marca distinctivã a partidului, de la bun început. Cei mai cinici comentatori spun cã doar trei partide româneşti meritã sã mai intre în Parlamentul Uniunii Europene: PNL, PD şi PSD. Adicã partidele care aparţin celor trei mari familii europene. Nu este greu de crezut cã se poate întâmpla astfel, pentru cã toate celelalte partide vor avea probleme cu trecerea pragului electoral.
Dacã se va întâmpla însã vreo minune, care sã aducã PRM-ul în Parlamentul European, prin voturile alegãtorilor români, va fi extrem de interesant sã vedem noua orientare politicã a partidului. Dupã eşecurile de a se apropia de popularii europeni, peremiştii vor avea probleme indiferent cãtre ce alt partid s-ar orienta. Prin urmare, s-ar putea întâmpla ca PRM-ul sã revinã la grupul “Identitate, Tradiţie şi Suveranitate,” sã-l reînfiinţeze practic.
O asemenea mişcare va fi negociatã la sânge de Corneliu Vadim Tudor. Indiferent însã de performanţele euroelectorale ale PRM-ului, extrema dreaptã din Europa nu va dispãrea atât de uşor. Este de aşteptat ca grupul de extremã dreaptã sã se întãreascã puternic la viitoarele alegeri generale europarlamentare (acum, alegerile europarlamentare din România sunt alegeri parţiale). în 2009 extrema dreaptã europeanã va fi mai puternicã decât acum. în mai multe ţãri europene, partidele de extremã dreaptã au crescut în ultimii doi-trei ani, dupã ultimele alegeri europarlamentare.
Mişcãrile populiste anti-imigraţioniste şi valurile de muncitori strãini vor alimenta şi mai mult simpatia popularã pentru extrema dreaptã din ţãrile europene. Singura posibilã contracare poate veni tot din partea partidelor “mainstream,” din partea cãrora am vãzut în vremea din urmã destule atitudini anti-imigraţioniste. în ciuda faptului cã milioane de români se duc sã munceascã prin Italia, Spania, Franţa, Germania, Marea Britanie, prin ţãrile nordice sau chiar în Ungaria şi Israel, fluxul de muncitori strãini cãtre România va încuraja şi la noi extrema dreaptã.
Deja se vãd semnele xenofobiei prin presã sau prin diferite regiuni ori localitãţi din România. într-un editorial anterior semnalam fantoma fascismului din Ungaria şi Transilvania. Chiar dacã sunt multe deosebiri între ţãri, asemãnãrile sunt cruciale prin consecinţele lor politice. La aceasta se vor adãuga şi atitudinile anti-ţigãneşti, care - deşi au fost latente în anii din urmã, dupã incidentele din ultima vreme, - au început tot mai tare sã iasã la ivealã.
Dacã PRM va dispãrea încet-încet, un alt partid îi va lua locul. Deşi partidele liberale, “populare” şi social-democrate dominã pentru moment scena politicã, viitorul ne va furniza surprize cu privire la evoluţia partidelor de extremã dreaptã şi de extremã stângã. De aceea, influenţa schimbãrii sistemului de vot va fi una temporarã. întotdeauna, viaţa partidelor depinde de mai mulţi factori, dintre care cel mai important este acela al evoluţiei conflictelor dintr-o ţarã. Nici în Europa, nici în România jocurile nu sunt fãcute.
