Fantoma fascismului în Ungaria şi Ardeal

Fantomele-pereche ale comunismului şi fascismului bântuie pe diferite continente şi în diferite civilizaţii (în sensul lui Huntington). Din motive de spaţiu, mă refer doar la simpatia de care se bucură Hugo Chavez (dictatorul venezuelean şi prietenul muribundului Fidel Castro) în întreaga Americă Latină şi la răspândirea islamo-fascismului în toate mediile fundamentaliste musulmane din lume (şi sunt multe, iar pe baza lor proliferează organizaţiile teroriste precum Al Qaeda, Hezbollah sau Hamas).

Cele două fantome bîntuie şi pe la noi, prin România. Oare câţi au auzit de organizaţia societăţii civile “Che Guevara” (din Bucureşti şi din alte oraşe, că la ţară încă n-a pătruns), o organizaţie de extremă stânga? Poate că despre Noua Dreaptă, organizaţie extremistă de dreapta, au auzit mai mulţi. Dar nu despre organizaţiile extremiste româneşti vreau să scriu, ci despre fascismul care bântuie prin larga “naţiune maghiară” răspândită în mai multe ţări central şi est-europene. Sunt multiple motivele pentru care trebuie să ne îngrijorăm de fascismul vecinilor, ca şi de fascismul autohton.

Deşi a fost înfiinţată abia pe 25 august 2007, organizaţia paramilitară “Magyar Garda” deja stârneşte îngrijorare în mediile politice, civice şi mediatice din Ungaria şi din Europa. Acum câteva zile, la Budapesta, s-a desfăşurat ceremonia depunerii jurământului de credinţă de către 500 de noi membri ai Gărzii Maghiare.

“Părintele fondator” al lui “Magyar Garda” este Vona Gabor, care este şi preşedintele partidului extremist Jobbik (înfiinţat în 2003). Deşi Jobbik se află în coaliţie cu FIDESZ la nivelul autoguvernărilor locale, conducerea FIDESZ s-a delimitat net de noua organizaţie paramilitară. Desigur, aşa cum se întâmplă şi prin România, politicienii maghiari de stânga îi acuză pe cei de dreapta că s-ar afla în spatele organizaţiei paramilitare, iar cei de dreapta îi acuză pe cei de stânga.

Adevărul nu trebuie căutat undeva la mijloc, pentru că (în ultimă instanţă) organizaţiile extremiste autentice nu pot fi controlate de nimeni, nici chiar de cei care iniţial s-au aflat în spatele lor. Deşi poate părea pentru unii amuzant, dar una dintre principalele motivaţii pentru care a fost înfiinţată Garda Maghiară este pericolul (inclusiv militar) reprezentat de România şi Slovacia la adresa ungurilor. De altfel, la manifestaţia din weekend-ul trecut, una dintre lozincile purtate ostentativ era inscripţionată cu îndemnul patriotic “Jos Tratatul de la Trianon!”.

Reacţia antifascistă din Ungaria a fost mai puternică decât se aşteptau gardiştii. Cel mai vocal critic este filosoful şi disidentul clujean Tamas Gaspar Miklos. De altfel, într-un sondaj de opinie făcut imediat după înfiinţarea Gărzii, 59% dintre maghiari cred că respectiva organizaţie este un pericol. Rămâne însă de văzut cât de marginală va rămâne Garda, însă unii afirmă că sprijinul ei s-ar situa la cota 10-15% din electorat. O sămânţă de fascism se manifestă şi în Ardeal, în cadrul unor elemente marginale ale minorităţii maghiare.

Astfel, după cum arată ziaristul Teşu Solomovici, într-un documentar pentru ZIUA, în publicaţiile maghiare Erdelyi Naplo din Cluj şi Europai Ido din Sfântu Gheorghe au apărut o serie de articole şi caricaturi antisemite. în legătură cu ultima publicaţie, Liga “Pro Europa” din Târgu Mureş a sesizat Clubul Român de Presă, care la rândul său a sesizat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. Smaranda Enache a declarat că redacţia Europai Ido poate fi considerată o “organizaţie cu caracter fascist, rasist sau xenofob.”

Declaraţia nu ar trebui să ne mire, pentru că după ce Poliţia română a confiscat exemplarele publicaţiei Europai Ido, redactorul-şef al respectivei publicaţii (Horvath Alpor) a interpretat totul drept un act al “ofensivei mondiale sioniste, menit să reducă la tăcere” pe cei care “nu simpatizează cu fascismul evreiesc” (!!!).

Respectiva declaratie mi-a amintit de declaratiile legionarilor români din perioada interbelic` cu privire la autoguvernarea iudeo-maghiarã din Ardeal. De altfel, în grupajul din Ziua, intitulat “Românii furã, evreii ne vor ocupa”, Solomovici aratã cum se combinã antisemitismul si antiromânismul. Diferã obsesia: unii extremisti vorbesc despre “Iudapesta ocupatã,” iar altii îsi creeazã organizatii paramilitare de apãrare, de teama cã armata românã va ocupa din nou Budapesta, la fel cum a fãcut-o atunci când a înãbusit revolutia bolsevicã maghiarã.

înainte de crearea “Gãrzii Maghiare”, în societatea civilã maghiarã din Ardeal si din toatã zona au apãrut organizatii considerate de presa româneascã drept revizioniste (“Legiunea Secuiasc`,” “Tineretul Maghiar din Ardeal”, “Miscarea Tinerilor din cele 64 de comitate”). Cât de influente sunt acestea, rãmâne de vãzut. Este însã de presupus cã dacã UDMR rateazã obiectivele intrãrii în Parlamentul European, precum si în Parlamentul României, influenta acestora va creste.

Eroarea fundamentalã pe care o comiteau marxistii în interpretarea istoriei era teza ireversibilitãtii. Astfel, spuneau ei, tendinta de instaurare a societãtii socialiste pe întregul glob era ireversibilã. Decembrie 1989 i-a contrazis. Comunismul s-a prãbusit si ne-am reîntors la capitalism si democratie. Problema este cã nici aici nu existã ireversibilitate: dacã sunt conditii propice, experimente radicale precum comunismul sau fascismul se pot reîntoarce. Dacã nu, ele rãmân fenomene marginale, paranoice sau comice.