Politicile de respingere investiţională şi izolare derulate de către un primar retrograd, lipsit total de viziune şi, pe alocuri, suferind de un tembelism veritabil, au transformat Clujul într-un oraş obişnuit de provincie, a cărui strălucire de odinioară era salvată doar de cele 6 Universităţi de renume (UBB, UTM, UMF, UAD, USAMV şi Academia de Muzică) şi de spitalele şi clinicile universitare cu o tradiţie de peste un secol.
în rest, nimic nu făcea din Cluj un oraş care să-şi merite statutul de centru regional. Un oraş cenuşiu, ce trăia din amintiri. Ultima dată când Clujul reuşise să iasă în lume a fost când un fenomen ciudat al tranziţiei, Caritasul de Cluj, a fost pentru o scurtă perioadă visul de îmbogăţire al unei ţări întregi.
A murit şi Caritasul şi s-a mai auzit de Cluj doar ca locul unde coşurile de gunoi, băncile din parcuri şi pieţe şi stâlpişorii anti-parcare erau vopsiţi în culorile drapelului naţional. în rest, un pol al prezumtivelor conflicte interetnice, care în realitate existau doar în minţile încinse ale unora, al marşurilor funebre şi al ciolanelor alşezate pe mesele unui Consiliu Local auto-suspendat.
Reprezentanţe şi firme străine, doar de sămânţă, marea majoritate fugind de Cluj mai ceva ca de Sarajevo, Dublin sau Prisnica. Un Metro, surghiunit şi el de o administraţie funariotă închistată, într-o comună de la marginea Clujului şi o Billa ce s-ar părea că acceptase anumite “condiţii speciale” de intrare în oraş. în rest, marile lanţuri de retail au stat departe aşa cum au stat la rândul lor şi investitorii români sau străini şi companiile multinaţionale de prestigiu.
Acum, de câteva zile avem un Centru comercial regional de mari dimensiuni - Polus Center la marginea oraşului şi în curând un prim mall - Iulis Mall în cartierul Gheorgheni, un al doilea mall în oraş - Atrium în locul fostei fabrici Someşul şi încă o Galerie comercială în centru, în locul hotelului Continental, care se va adăuga la Sora, Galeriile Ferdinand, Sigma şi Central.
Au venit Selgros, Cora, Kaufland, Praktiker, bauMax, Carrefour şi în curând Auchan şi Real, adică aproape tot ce există în România în domeniul cash&carry, hypermarket şi supermarket. Dar cel mai important lucru este că în afara acestor locuri pentru consum, care şi ele au creat peste 10.000 de locuri de muncă, au venit companii multinaţionale prestigioase din domeniul producţiei şi serviciilor.
Nokia, Emerson, Siemens, Wienerberger, ACE, Bechtel, Aegon, Groupama, Wizz Air, Henkel la Turda, Trelleborg la Dej şi poate în curând General Motors şi-au îndreptat atenţia şi investiţiile de milioane, zeci sau chiar sute de milioane spre Cluj. Zeci de mii de locuri de muncă ce poate vor face ca exodul de creiere şi mâna de lucru către Occident să se oprească.
într-un oraş ce stă să se sufoce din cauza aglomeraţiei rutiere, a apărut un prim parking care chiar arată a Austria lângă Primărie şi, în curând, vor mai fi funcţionale două, Mărăşti şi Mihai Viteazu. Au început să se construiască centurile ocolitoare şi să se proiecteze autostrăzi urbane care să lege oraşul de periferii.
Cele 3 parcuri industriale Tetarom sunt aproape pline, la care se adaugă cele două parcuri private, Arc şi Reif din Dej şi Câmpia Turzii. S-au reparat şi modernizat drumuri şi trotuare din oraş şi judeţ, au apărut adevărate cartiere noi, în care din păcate regulile urbanistice sunt călcate cu bună ştiinţă în picioare.
Prezentul şi chiar viitorul sună mai mult decât bine. Au intrat bani în oraş şi judeţ, câţi nu au intrat în ceilalţi 14 ani adunaţi la un loc, aduşi pe proiecte şi argumente dublate însă de influenţa şi forţa politică. în mare au funcţionat din plin cam toate până acum, şi clujenii au reuşit să beneficieze de statutul primarului lor de preşedinte al unui partid aflat doi ani la guvernare şi al preşedintelui CJ, aflat o bună bucată de timp în relaţii mai mult decât cordiale cu premierul sau, mai nou, cu o parte dintre miniştri.
Adevărul este că într-adevăr în acest moment Clujul arată altfel. Al cui este meritul? Aici, din păcate, începe circul şi meritele sau acuzaţiile aruncate pe piaţă sau spuse subversiv pe la colţuri, reuniuni de partid sau emisiuni şi interviuri, într-un stil care, personal, sper să nu se transforme într-unul autentic dâmboviţean.
Pentru clujeni nu cred că este extrem de important dacă Boc a adus în 2005-2006 mai mulţi bani decât Nicoară de la Bucuresti, iar Nicoară a adus în 2007 mai mulţi bani decât Boc. Banii au ajuns în ambele cazuri la Cluj. Cum, nu cred că pe clujeni îi interesează foarte mult dacă preşedintele CJ s-a întâlnit cu cei de la Nokia de vreo cinci ori înainte de semnare, iar primarul Clujului doar de două sau trei.
La fel, nu cred că e important pentru clujeni dacă Nicoară s-a bătut pentru Aeroport mai mult decât Boc, iar Boc s-a bătut pentru centuri şi autostradă mai mult decât Nicoară. Sincer, nici măcar dacă străzile asfaltate sau reabilitate, parking-urile şi pieţele sunt mai importante sau mai puţin importante decât cele trei parcuri industriale, nu cred că cineva va putea să ne-o spună dintre cei care beneficiază de ele.
Clujenii se bucură de toate acestea şi probabil speră alături de mine mulţi dintre ei că intrigile şi acuzele politicianiste nu îşi vor găsi locul într-un oraş şi într-un judeţ unde atât Boc, cât şi Nicoară împreună cu partidele pe care le reprezintă au reuşit cu siguranţă fiecare la locul său, unul la Primărie, celălalt la CJ să facă mult, mult mai mult decât cei care s-au găsit în poziţii similare înaintea lor.
