în câteva zile intrăm în campanie electorală, prima dintr-o serie de 4 ce se anunţă incendiară. Noiembrie 2007 alegeri europarlamentare, iunie 2008 alegeri locale, în intervalul decembrie 2008 - aprilie 2009 alegeri parlamentare, decembrie 2009 alegeri prezidenţiale. Practic, momentul 25 noiembrie 2007 este unul care va conta şi ale cărui “unde” se vor resimţi până în momentul scrutinului pentru prezidenţiale de peste doi ani.
Privind în acest moment scena politică la nivel naţional sau doar local, în perspectiva viitoarelor competiţii electorale, putem face câteva proiecţii sau cu voia Dumneavoastră doar pronosticuri politico-electorale care au şanse să se împlinească. Cu certitudine cei care pleacă din bloc(boc)-starturi ca favoriţi cel puţin în acest moment sunt democraţii prezidenţiali.
PD-ul celor patru “B”, Băsescu-Boc-Blaga-Berceanu, are mari şanse să câştige nu doar mai mult de o treime din totalul celor 35 de locuri de parlamentari europeni, dar să-şi ia un avânt decisiv în perspectiva localelor de la mijlocul anului viitor şi a generalelor care le urmează la o distanţă de maxim 10 luni.
Cu siguranţă vor fi unii dintre Dumneavoastră care să-mi reproşeze că este uşor riscant sau chiar imposibil să faci previziuni pe o scenă politică mai mult decât agitată şi pe alocuri total absurdă. Dar poţi încerca analizând prestaţia din trecutul imediat şi din prezentul unor partide sau lideri politici. Indiscutabil, după aproape trei ani de la preluarea puterii, Băsescu rămâne marele câştigător al scrutinului speranţei din 2004.
în trena sa se află partidul de tip gaullist, PD, care trăieşte cea mai spectaculoasă creştere a unui partid post-decembrist cu o relativă vechime pe scena politică. (Nu comentez aici dacă Băsescu merită sau nu să se găsească în această poziţie de invidiat după trei ani, ci constat absolut rece şi echidistant un fapt imposibil de negat.)
Având în vedere că
primul scrutin se va desfăşura peste 5 săptămâni, este aproape imposibil să se
mişte simpatiile actuale decisiv faţă de
una sau alta dintre formaţiunile politice. Rămân la convingerea că scrutinul
pentru europene va fi puternic politizat intern, temele europene fiind absolut
singulare şi fără importanţă în economia strategiilor electorale ale
partidelor.
Nici măcar componenţa listelor de candidaţi nu va conta foarte
mult, opţiunile celor care vor alege să participe totuşi la vot fiind
îndreptate efectiv către partide şi nu către oamenii care le reprezintă pe
liste, din păcate. La Cluj, situaţia de la nivel naţional se păstrează cu
câteva specificităţi locale care fac ca UDMR sau PRM să adune mai multe voturi
decât media pe ţară.
Maghiarii deşi se găsesc în mijlocul unei lupte fraticide fără precedent, udemereştii luptând la baionetă cu Tokes şi ai lui, vor reuşi să-şi mobilizeze mult mai bine electoratul în comparaţie cu partidele româneşti, astfel încât scorul electoral de la nivel local să fie suficient de mare pentru a conta în economia procentului electoral de la nivel naţional atât pentru UDMR, cât şi pentru episcopul-candidat independent.
O prezenţă masivă a maghiarilor la vot poate duce la un procent de 17-18% pentru UDMR+Tokes din totalul celor ce se vor prezenta la vot în Cluj. Datorită unui Funar care încă are bazin electoral mai ales în zonele rurale şi în oraşele mici din judeţ, PRM poate obţine aici un procent de până în 10% din voturile exprimate. Chiar dacă PSD este la Cluj complet demotivat la europarlamentare din cauza lipsei şocante de pe lista partidului a profesorului Puşcaş, aceştia pot conta fără probleme pe un scor electoral de peste 15% la europarlamentare.
Eventualele incursiuni în teritoriu şi ieşiri publice ale lui Rus, Dîncu, Puşcaş, Dimitriu, Lăpuşan, Soporan, Canta şi compania vor asigura partidului la Cluj un procent peste media judeţelor din Ardeal. Procente nesemnificative, dar oricum totalizând până în 5% vor reuşi să ia şi PNŢCD-ul lui Sârbu, PIN-ul lui Guşă - Câmpia Turzii, PC-ul lui Şereş şi PNG-ul lui Gigi-Ţene-Sauliuc.
Mai rămân spre 47-48% care se vor împărţi între un PNL care va trebui să izoleze rapid mirosul caltaboşilor şi pălincii de Maramureş, care în acest moment afectează partidul papioanelor şi un PD beneficiind din plin de simpatia pentru Preşedinte. Nicoară, Nicolai, Uioreanu, Petran, A. Ionescu, Chertez, Popa, Miclăuş, Turdean şi restul echipei liberale vor reuşi să obţină la Cluj un procent peste media pe ţară, dar acesta va fi cu greu peste 15%.
Nu trebuie uitat că nici una dintre filialele partidelor clujene, în afara PD care are un clujean, pe Niculescu, pe poziţia 7, absolut eligibilă, nu beneficiază de un candidat cu şanse reale pe listele pentru europarlamentare. Şi asta va conta în viitoarea campanie, măcar în ceea ce priveşte mobilizarea echipelor electorale la nivel local.
Pe val, cu un Boc la Cluj bucurându-se de notorietate şi încredere, cu un Băsescu la nivel naţional care va sfida Constituţia şi nu va sta deoparte şi cu 4 primari din 6 în oraşele din judeţ, PD poate lua şi la Cluj peste 30% din voturile europarlamentarelor.
Rezultatele de peste 5 săptămâni vor fi puncte-cheie de pornire şi în viitoarele campanii electorale, chiar dacă vor apărea factori noi şi decisivi care pot influenţa mai ales alegerile locale de anul viitor.
