Strict formal, Băsescu şi-a ţinut promisiunea de la începutul primăverii: dacă Parlamentul nu va adopta o lege privind introducerea votului uninominal, atunci va invoca referendum naţional pe această temă. Este unul dintre vectorii pe care întâistătătorul Cotrocenilor îi urmează de când cu teza asanării clasei politice.
Teză care, pe lângă că dă bine la popor, este confirmată, aproape zilnic, cu mare grijă, de apariţiile nivelatoare ale cazurilor de tip Remeş. în aceste momente, marketingul politic al preşedintelui funcţionează fără breşă. Băsescu a cerut ieri Parlamentului să îi trimită spre promulgare Legea privind votul uninominal până pe 22 octombrie - adoptată de Legislativ sau prin asumarea răspunderii de către Guvern -, în caz contrar urmând să emită decretul pentru organizarea referendumului.
O săptămână care trebuie să rezolve o bâlbâială de un deceniu şi jumătate, pe un nivel de aşteptare justificat din partea electoratului. Băsescu a mutat pentru şah. într-o săptămână, nici măcar procedural nu se poate ajunge la adoptarea legii, mai ales că proiectul e undeva pe la Comisia de elaborare a Codului Electoral, care e departe de consens, darămite să mai treacă prin plenul celor două Camere ale Parlamentului.
Luni, pe vremea aceasta, dacă nu se întâmplă vreo minune, Băsecu va putea ieşi în faţa naţiei cu organizarea referendumului pentru votul uninominal. Evident, în aplauzele PD-PLD, şi cu huuuo! de rigoare adresat celeilalte părţi a Parlamentului. Nici nu merită să ne batem capul cum vor vota românii la un asemenea referendum. Singura problemă este că referendumul pentru uninominal nu va semăna cu cel pentru demiterea preşedintelui dintr-un punct de vedere: pentru a fi valid, la acesta trebuie să participe cel puţin jumătate plus unu din numărul electorilor înscrişi pe liste, ceea ce va fi aproape imposibil.
Ce faci cu un referendum picat pentru o idee măreaţă, că nu poţi acuza tot poporul că e de vină că nu a ieşit la vot? Soluţia este reîntoarcerea la Parlament, după reîntoarcerea la popor. Iar singura minune care se poate întâmpla, întru evitarea referendumului, este asumarea răspunderii Guvernului pentru proiectul de vot uninominal în Parlament, cu atât mai mult cu cât PNL, împreună cu Asociaţia Pro Democraţia au deja proiectul, acceptat de majoritatea partidelor. Şahul dat de Băsescu Parlamentului poate fi, paradoxal, speculat de PNL-cel-în-cădere-liberă.
Poate ar fi ultima şansă de redresare a PNL ori măcar de stopare a scăderii asimptotice spre pragul electoral. Dacă nici în ceasul al XII-lea Tăriceanu nu va ieşi din plasa în care singur s-a vârât, aceea de a nu mai avea nici o iniţiativă şi a aştepta doar atacurile lui Băsescu, atunci îşi merită pe deplin soarta.
Dacă, însă, PNL şi Tăriceanu vor trece la ofensivă, asumându-şi răspunderea pentru uninominal, vor trebui să-i mulţumească lui Băsescu pentru şansa oferită de a ieşi din rahat.
