Schimb de bastarzi

Schimb de bastarzi
PSD a pus din nou la timp linţoliul pe ţambal, dar Ion Iliescu şi-a pregătit deja ciubotele pentru un şut ferm în dorsalul sensibil al talentatului domn Geoană. PD a scăpat din încheietură de doi parlamentari nealiniaţi.

Un altul, Marius Marinescu, fusese zvârlit cât colo după o ciorovăială sănătoasă cu primarul Capitalei, Adriean Videanu. în PNL bate vânt de remaniere, pagube colaterale într-un război de uzură dintre palate, cu justiţia făcută sparring partner, aşteptând să fie făcută KO. între timp, caltaboşii şi pălinca atacă dur şi în afara Parlamentului, cu bătaie spre istoricul partid ţărănesc: eroii şpăgii absolut neaoşe: doi foşti colegi de guvern, Remeş şi Mureşan.

Toate mişcările au devenit bruşte, ieşirile publice sunt tot mai violente, parlamentarii din ce în ce mai dornici să îşi asigure supravieţuirea politică sau chiar libertatea. Cât ai zice “Intact”, Marius Marinescu, mult mai celebru prin porecla sanitară, “Bideu”, şi-a făcut bagajele, l-a pupat părinteşte pe creştet pe Emil Boc şi a sărit în barca Partidului Conservator, de unde aruncă zilnic cu cornete în capul foştilor colegi. Cunoscută fiind pasiunea sa pentru arte marţiale, la pasul următor probabil îl va lua la bătaie pe preşedintele Băsescu, doar să-i facă hatârul noului şef.

Uitându-ne în ograda parlamentarilor clujeni, îl zărim pe campionul traseiştilor clujeni, maestrul prestidigitator Petru Călian. Pe vremea funariotă era lider local PRM-ist şi lovea cu mânie proletară în unguri, după modelul liderilor de partid, dar numai în perioada dintre două etape de Divizia A, când bătea cuba vesel cu Arpad Paszkany în Gruia.

Plictisit de sforţările lui Vadim de a scoate din joben un partid frecventabil, Călian a îmbrăţişat doctrina voiculesciană, susţinând la acea vreme că a găsit numeroase asemănări doctrinare între cele două partide. Ulterior, când Dan Voiculescu propunea retragerea cetăţeniei române pentru maghiarii care pică la nu-ştiu-ce test de limba română, am constatat că probabil avea dreptate...

între timp, deputatul Călian şi-a făcut datoria în Parlament, însă mai puţin pentru cei care i-au dat votul, ci mai mult pentru diverse interese majore ale unei stranii majorităţi transpartinice: gargară utilă în perspectiva sabotării Legii pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, vot ferm împotriva unei proceduri transparente când s-a cerut voie Parlamentului să-l percheziţioneze pe Adrian Năstase.

în timpul campaniei dinaintea referendumului, Petru Călian era unul dintre cei mai vocali contestatari ai lui Traian Băsescu, luând cuvântul de la tribuna Parlamentului în discuţiile privind modificarea Legii referendumului pentru o demitere mai lesnicioasă.

Imediat dupã referendum, Petru Cãlian a început sã cocheteze cu PD-ul, fapt devenit clar în timpul încercãrilor democraţilor de a depune moţiunea de cenzurã. A scãpat de excluderea din PC, dar a plecat de bunãvoie, în urmã cu câteva zile. Noua destinaţie: surprizã!, tocmai PD-ul. într-un interviu acordat ieri cotidianului “Fãclia”, noul democrat face câteva precizãri halucinante, care îi trãdeazã totala lipsã de orientare politicã. întrebat dacã nu i se pare o contradicţie în termeni însãşi mutarea de la un partid extrem de critic cu preşedintele Bãsescu la partidul de suflet al acestuia, Petru Cãlian rãspunde: “Nu uitaţi cã am fost într-un partid de opoziţie.

De altfel, l-am atacat şi pe Tãriceanu. în plus, multe nu au fost punctele mele de vedere, ci ale partidului.” Mai la vale, deputatul subliniazã cã electoratul este prioritatea sa numãrul 1.

Vorbim de acel electorat cãruia i se bãlmãjesc în faţã vrute şi nevrute, azi e albã, mâine e neagrã, i se aratã din când în când zãhãrelul pensiilor şi alocaţiilor mãrite, dupã care este trimis la culcare şi muls de voturi în somn, nu-i aşa, d-le deputat?

Cãutaţi-i pe toţi aceştia bine, cu mare bãgare de seamã, pe toate listele care vi se vor mai vârî în faţã la urne: Cãlian, colegul sãu în oglindã Marinescu, alţii, Paveleşti, Lupoi şi indivizi ai aceleiaşi specii de drumeţi politici îşi schimbã identitãţile partinice precum ciorapii, iar discursul devine cârpã de şters sticla televizorului de dinãuntru. Urmãtoarea grijã: ştampila trebuie sã-i ocoleascã graţios şi sã lase urme în altã parte.

Cei cu descendenţã politicã degeneratã meritã sã viziteze Casa Poporului doar de Ziua Porţilor Deschise.

Comenteaza