De acolo, o întoarcere bruscă a unei poziţii, o readucere în prim plan a unui om, o mazilire a altuia pot fi lucruri ce ţin de efervescenţa evului aprins în care se zbuciumă minţile strategilor de partide. Adică, pot părea normale. Ca să iasă afară, mai toate şedinţele de partid se termină cu întrebarea “Ce spunem presei?”.
Numai că, orice ar spune presei, politicienii ignoră amănuntul că a cam trecut vremea jurnalismului-reportofon. Pentru a da o undă de coerenţă a mişcării politice interne, pentru că, în afară, nu dă bine să te “schimbi” prea des, se inventează diversiuni jalnice prin încercarea lor de a părea măreţe. în ultimul timp, campion în această mâzgă este “noul” PSD sub oblăduirea lui Mircea Geoană. Poate niciodată nu a fost mai pregnantă această acutizare a diversiunilor mizere precum acum.
Parcă nu a fost de ajuns toată mascarada cu cântărirea moţiunii de cenzură, că azi partidul votează că se depune, iar mâine Iliescu îi convinge că nu e bine, poimâine iar votează partidul că se depune, răspoimâine iar vine Hrebenciuc cu planul strategic de guvernare pe şase ani cu liberalii. Desigur, Geoană a priceput “dinăutru” ceea ce toată lumea vede “în afară”. Şi anume că veşnica amăgire cu moţiunea de cenzură face tot atât de bine partidului precum poantele balerinei fotbalistului.
îl poate face mai suplu – şi asta se vede în sondaje – doar că nu mai prea poate intra în joc. în aceste condiţii, când nu mai ai pe unde să o scoţi cu moţiunea, când îţi blestemi zilele că te-a luat gura pe dinainte, când îţi doreşti ca acest cuvânt să nu fi existat în nici o limbă, apare, timidă, o luminiţă ce-ţi poate da, până mâine, un imbold fotosintezei.
Iar luminiţa acesta vine de la Senat, unde astăzi aleşii discută Ordonanţa de Urgenţă nr. 25, care se află în această Cameră din 25 mai (!) şi care stabileşte “unele măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului”.
Este vorba de reorganizarea Guvernului Tăriceanu II (votat de Parlament) în noua formă. Ieri, însă, au apărut primele indicii ale unei noi perdele de fum. Potrivit unor surse parlamentare, această ordonanţă a reprezentat una dintre temele de negociere dintre PNL şi PSD, social-democraţii ameninţându-i pe liberali că vor respinge ordonanţa, iar Guvernul Tăriceanu II va intra în ilegalitate.
Şi a glăsuit şi Geoană: “Nu vă ascund faptul că prin faptul că în Senat Ordonanţa care reprezintă legea de organizare şi funcţionare a Guvernului are toate şansele să cadă, începând de mâine vom avea un Guvern care nu mai are nici un fel de fundament şi bază juridică şi legală”, a afirmat liderul social-democrat.
Şi a dat verdictul “Guvernul este în imposibilitatea de a funcţiona. într-o democraţie ceva mai aşezată ca a noastră, un astfel de Guvern ar trebui să demisioneze fără să mai aştepte moţiunea de cenzură a opoziţiei”, a afirmat Geoană.
Deci, nu votăm aparatul tehnic al Guvernului. O decizie la ce se întâmplă după poate da numai Curtea Constituţională. Până atunci, Geoană e salvat: nu mai trebuie să vorbească despre moţiune şi nici să răspundă criticilor interne care tot dau ghes cu depunerea ei.
Până mâine, Geoană poate dormi liniştit şi ferm convins că i-a zâmbit zeiţa consecvenţei. De mâine însă, tot mai mulţi vor striga: “Bordelul nu mai merge!”.
