Statura culturalã şi spiritualã, precum şi respectul incontestabil de care se bucurã înaltul nostru mitropolit Bartolomeu în cadrul Bisericii Ortodoxe Române pot ajuta la întãrirea BOR în faţa pericolelor ce o încearcã şi care o aşteaptã!”. Aşa se încheia în data de 1 august 2007 editorialul publicat de ZIUA de Cluj la douã zile de la trecerea la cele veşnice a Preafericitului Teoctist.
Atunci exista doar o speranţã în rândul celor care-l apreciazã sau chiar îl iubesc cu toatã dragostea creştineascã pe mitropolitul Ardealului de Nord, îPS Bartolomeu, cã acesta nu-şi va lãsa Biserica - cea cãreia i s-a dedicat o viaţã, la mâna unora care pot cãdea cu uşurinţã în pãcatul aservirii politice sau al rãzbunãrilor dupã modelul “vânãtorilor de vrãjitoare”!
Declaraţia fãcutã în dupã-amiaza zilei de luni, 30 iulie, potrivit cãreia îPS Bartolomeu nu va candida deoarece nu crede de cuviinţã cã plecarea unui nonagenar trebuie sã însemne venirea unui octogenar pe scaunul patriarhal, este acum transformatã în principala armã de atac împotriva celui care a înţeles atunci cã ar fi fost absolut nepotrivit sã vorbeascã despre scaunul de Patriarh într-un moment în care ortodoxia româneascã era în doliu profund! Aparenta schimbare de atitudine la 35 de zile de la declaraţia surprinzãtoare de atunci demonstreazã câteva lucruri despre cel care incontestabil reprezintã cea mai complexã figurã ierarhicã a ortodoxiei româneşti în acest moment!
Atunci când îPS Bartolomeu a fãcut declaraţia privitoare la non-candidatura sa la scaunul de Patriarh, acesta nu s-a putut gândi la modul josnic, dacã nu chiar mişelesc, în care s-a încercat în toatã aceastã perioadã de doliu patriarhal, de 40 de zile, eliminarea din cursã a multora dintre posibilii candidaţi cu eventuale şanse la câştigarea scaunului patriarhal. Practic, mâini nevãzute sau alteori poeţi inconştienţi şi dornici de a se da în spectacol cu orice chip, împreunã cu aşa-zişi cãlãuzitori pseudo-intelectuali ai naţiei, au pornit un tãvãlug menit a discredita tot ceea ce nu se gãsea în tabãra care le convine unora dintre puternicii politici ai momentului!
A fost scoasã din tenebrele celui mai perfid tipic stalinisto-comunist o întreagã gamã de metode menite a discredita elita ierarhicã ortodoxã a BOR. Dureros este cã în acest joc mârşav au ajuns sã se rãzboiascã fraţi cu fraţi, ierarhi cu ierarhi şi foşti deţinuţi politici cu foşti deţinuţi politici. Pânã şi masoneria româneascã, copie palidã a vechii masonerii interbelice, a ajuns sã încerce jocuri de culise sau chiar directe pentru a-şi impune propriul patriarh sau mãcar unul care sã fie fidel ori mãcar dator şi Lojilor. Democratul lui Bãsescu, Frunzãverde, a avut “proasta” inspiraţie de a-şi devoala intenţiile mult prea devreme din fericire şi astfel jocurile acestuia precum şi ale celor ce-l înconjoarã au devenit uşor tardive.
Apoi au încercat folosind Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii sã “întunece” cu puţinã suspiciune de colaboraţionism postbelic aproape întregul corp de înalţi ierarhi rãmaşi încã nepãtaţi de instituţia care se compromite de la o zi la alta, ajungând sã semene din ce în ce mai mult cu un adevãrat Gestapo anti-comunist!
Si în acest punct cel care a avut puterea sã înfrunte mitocãnia reprezentanţilor CNSAS a fost tot Mitropolitul Clujului, care a înţeles sã sprijine demersul forului, dar nu în acest moment, când acţiunea ar putea fi interpretatã dacã nu chiar neavenitã! în consecinţã, acesta a ales sã refuze, pentru moment, prezenţa în faţa celor care ar fi urmat sã-l linşeze apoi mediatic.
îPS Daniel al Moldovei şi cei ce-i sprijinã candidatura, ce se bazeazã în primul rând pe cutuma desemnãrii-alegerii ultimilor trei Patriarhi în persoana unor foşti mitropoliţi ai Moldovei, au fost înconjuraţi, din pãcate, de indivizi şi interese care îi face sã parã uşor rupţi de adevãrata linie apoliticã a BOR.
Aparent, cei trei mitropoliţi, Daniel al Moldovei, Laurenţiu al Ardealului şi Nicolae al Banatului, împreunã cu arhiepiscopii şi episcopii fideli şi laicii din Colegiul Electoral Bisericesc apropiaţi de Cotroceni, ar pãrea câştigãtori într-o confruntare cu Mitropolitul Teofan al Olteniei, susţinut cu precãdere datoritã preferinţei fostului Patriarh Teoctist pentru persoana sa. Lucrurile pot lua însã o turnurã spectaculoasã în cazul în care înaltul Nostru Bartolomeu ar ceda ispitei şi rugãminţilor de a-şi anunţa candidatura în aceastã zi, acest fapt echivalând totodatã şi cu “retragerea din cursã” a îPS Teofan!
Confruntarea dintre taberele din BOR, prefaţatã în momentul alegerii îPS Laurenţiu Streza pe scaunul de la Sibiu, prin victoria primei grupãri, ar putea fi datã peste cap de o victorie aproape sigurã a celui care reprezintã cea mai respectatã şi autenticã faţã a ortodoxiei româneşti actuale, înaltul Bartolomeu al Clujului!
Cu certitudine însã, chiar dacã una dintre cele douã grupãri ce se gãsesc în acest moment în tranşee va pierde ruşinos bãtãlia, cel puţin nu vom asista la o schismã în cadrul BOR care sã ducã la divizarea Bisericii Ortodoxe Române dupã modelul celei bulgare.
Ambele tabere acum aflate pe poziţii diferite sunt capabile sã continue cu dragoste creştinã convieţuirea în cadrul aceleiaşi biserici, Biserica Ortodoxã Românã. La mijlocul acestei zile vom afla dacã Clujul va da urmãtorul Patriarh! în cazul în care înaltul nostru va alege sã se înscrie în lupta pentru înaltul scaun patriarhal, am convingerea cã va fi doar o chestiune de ore sã ne gândim deja la cine va fi viitorul Mitropolit al Clujului!
