Conferinţa de la Cluj îşi propune să aprofundeze dezbaterea europeană asupra valorilor chemate să călăuzească acţiunile oamenilor în modernitatea târzie. Deviza biblică “a trăi în adevăr“ a călăuzit mulţi oameni în anii optzeci, care au reuşit să schimbe cursul istoriei înlocuind un regim totalitar cu libertăţi recunoscute fiecărui om, după cum o altă sintagmă a Bibliei, “nu vă fie frică!“, a declanşat uriaşe energii. înseşi schimbările istorice din 1989 au atestat cât de mare poate fi puterea cetăţenilor călăuziţi de adevăruri profunde.
între timp, “a trăi în adevăr” a căpătat actualitate împrospătată şi valenţe noi. Ştim prea bine astăzi că nu putem separa geneza Europei relevantă pentru oamenii de astăzi de însufleţirea cu care s-a trăit concepţia creştină asupra vieţii umane. S-a spus recent, foarte bine (vezi Eugenio Romero Pose, Le radici cristiane d’Europa, Marietti 1820, Milano, 2007), că Europa ce se naşte în prima parte a primului mileniu este o realitate în care rădăcinile creştine sunt precum apa ce face fertile pământurile ale căror popoare se vor uni în jurul unei căi (camino) ce trece frontierele şi aduce garanţia unei unităţi singulare.
în istoria modernă oamenii au reluat pe feţe noi aspiraţia vieţii
corespunzător datelor condiţiei umane, caracteristicilor societăţii, istoriei
şi lumii din jur şi unor comandamente divine. Istoria culturală europeană este
animată de această aspiraţie şi plină de încercări de a o întruchipa. Nu putem
astăzi să mai disociem geneza ştiinţei moderne de această aspiraţie, după cum
nu putem disocia geneza ştiinţelor sociale – cu idealurile lor călăuzitoare de
echitate, libertate, responsabilitate – de etica iudaică a dreptăţii şi de
etica creştină a iubirii aproapelui.
Valorile moderne ale libertăţii persoanei umane şi demersurile democraţiilor moderne pentru a construi o lume în care oamenii nu numai că fac istoria pe care o trăiesc, dar o şi ţin sub control, îşi trag sursa din aceeaşi aspiraţie a trăirii în adevăr. Acţiunile de răsturnare a totalitarismului în Europa Centrală şi Răsăriteană, care au culminat cu istorica cotitură din 1989, au fost cel mai recent efect de anvergură istorică al acestei aspiraţii.
Odinioară deviza “a trăi în adevăr” a chemat oamenii să se ridice
deasupra vieţii pământeşti şi să se raporteze la ordinea dată de Dumnezeu. Mai
târziu, “a trăi în adevăr” a fost chemarea ce a făcut ca mulţi oameni să aducă,
în asprele condiţii ale lumii, sublimul valorilor spiritului. “A trăi în
adevăr” a însufleţit adesea în istorie opoziţia la dictatură şi lupta contra
opresiunii.
Astăzi chemarea la “a trăi în adevăr” nu şi-a redus deloc din actualitate; dimpotrivă, din multe direcţii îşi dovedeşte din nou profunzimea. Nu doar în interacţiunile umane în societate şi comunităţile de astăzi, ci şi în orientările de bază ale modernităţii târzii se simte nevoia alternativelor mai apropiate de adevărul condiţiei umane; nu numai în raporturile oamenilor cu societăţile, statele, instituţiile existente, ci şi în relaţia umanităţii cu natura, se impun corecturi de direcţie. Nu doar în relaţie cu natura exterioară, ci şi în relaţie cu natura noastră ca fiinţe umane. Ordinea lăuntrică a naturii umanitatea nu o mai poate provoca fără a-şi asuma riscuri majore.
“A trăi în adevăr” a fost mereu deviza rezultată nu doar din observarea faptelor şi scrutarea datelor experienţei, ci şi din viziuni profunde. între timp, continuă schimbarea de pe piaţa muncii, presiunea socială la aplicabilitatea economică a cunoştinţelor este mare, iar competiţiile pentru obţinerea finanţelor determină sporirea cunoaşterii valorificabilă tehnic, în dauna reflexivităţii. Această situaţie nu caracterizează doar cercetarea ştiinţifică, ci ţine de o orientare cuprinzătoare a modernităţii târzii spre fapt, imediat, dat în experienţă, efect palpabil, fără a interoga originea sau sensul. Trăim contextul slăbirii interesului pentru teorie, sistem, cunoaştere organizată, sens profund.
Dar înseşi problemele de viaţă ne obligă tot mai mult să prelungim acea knowledge society, la care trimit programele actuale, cu o wisdom society. Avem nevoie, desigur, din considerente multiple şi solide, de cunoaştere, deci de descrieri, explicaţii, predicţii, de teorii exprimabile matematic, dar avem tot mai mult nevoie pentru “a trãi în adevãr” de sisteme conceptuale şi viziuni comprehensive, capabile sã dezvãluie semnificaţia şi sensul acţiunilor, instituţiilor, vieţii, societãţii şi lumii şi ale cunoaşterii înãuntrul acestora.
Unificarea europeanã este nu numai unul dintre marile evenimente ale istoriei postbelice, ci şi o cotiturã în istoria Europei. De la Tratatul de la Roma (1957) la Maastricht (1993), şi dincoace, s-a înregistrat o dezvoltare economicã, socialã, instituţionalã impresionantã. A rãmas însã la ordinea zilei - alãturi de obiectivul Europa tehnologiei, competiţiilor de pe pieţele globalizate ale lumii - orizontul Europei valorilor.
în fapt, retragerea în consum în faţa datoriilor morale, refugiul în
sfera privatã în raport cu obligaţiile cetãţeneşti, în particularisme în faţa
interogãrii condiţiei umane, a afilierilor locale în raport cu orizontul
general, îmbrãţişarea relativismului se constatã în multe locuri. De aceea,
reflecţia asupra angajãrii valorilor în construcţia europeanã rãmâne
indispensabilã şi oportunã. Conferinţa “Living in Truth” – A Conceptual
Framework for a Wisdom Society and the European Construction are ca scop sã
examineze statusul valorilor în lumea de azi, luând în seamã “cotitura
culturalã” a timpului nostru, care face sã creascã importanţa valorilor în
viaţa umanã şi în funcţionarea instituţiilor.
Şi care face, desigur, sã sporeascã rolul universitãţii, ca şi al altor instituţii de învãţãmânt superior şi de cercetare ştiinţificã, precum şi importanţa reafirmãrii actualitãţii biblicei formule “a trãi în adevãr” în faţa provocãrilor ce confruntã astãzi umanitatea.
