Falimentul Litoralului românesc (I)

Fără îndoială, pariul României ca destinaţie turistică a fost pierdut şi există extrem de mici şanse ca el să fie câştigat pe viitor, după cum arată programele şi “strategiile” guvernanţilor în acest moment.

Staţiunile montane suferă serios pe de o parte de pe urma schimbării climei şi în consecinţă a lipsei zăpezii, mult prea mult timp în comparaţie cu destinaţiile similare din Austria, Slovenia, Slovacia sau chiar Bulgaria, căci la Italia, Elveţia sau Franţa e greu chiar şi să visăm. Asta în timp ce serviciile şi ofertele rămân nu doar extrem de slabe calitativ, ci şi prohibitiv de scumpe.

 La Poiana Braşov sau Predeal parcă a fost un concurs de “a planta” cât mai multe construcţii pe suta de metri pătraţi, în timp ce la Sinaia infrastructura (apă, gaz, canalizare, curent) este de mult depăşită de aglomeraţia urbană creată acolo. Asta pentru a ne arunca privirea doar pe cele mai reprezentative staţiuni montane româneşti, dar situaţia este similară, în afara unor mici insuliţe de civilizaţie şi bun gust, în toate.

Turismul balnear şi staţiunile sale, odată reprezentative, Herculane, Felix, Călimăneşti-Căciulata, Olăneşti, Slănic-urile, Tuşnad sau Borsec-Sovata, sunt într-o stare de degradare cu extrem de puţine contra-exemple, cu greu de imaginat acum 20 de ani.

 E o paragină generală care, dacă va mai continua 2-3 ani, riscă să curme definitiv visele ca România să mai existe ca destinaţie de vacanţă pentru alţii decât românii care vor cu tot dinadinsul să fie “masochişti”.

Dar revenind la Litoralul românesc pe care odată se înghesuiau polonezi, cehi, unguri sau chiar nemţii din zona de Est, situaţia sa în acest moment, prima săptămână a lui august 2007, este extrem, extrem de tristă. Ca român, căruia nici prin gând nu-i trece să se gândească măcar să plece vreodată din ţară pentru a trăi în altă parte, nu poţi decât să fii copleşit de o imensă tristeţe, văzând starea în care se află staţiunile româneşti de la Marea Neagră.

Dezamăgire, supărare şi o imensă furie sunt stările sufleteşti pe care le încerci dacă te vei încumeta să-ţi petreci vacanţa-concediu pe Litoral. Asta dacă ai puterea să recunoşti sau ai avut şansa să fi fost în zone unde turismul a devenit un mod de a exista al unor ţări sau popoare, care nu se pot bucura nici de avantajul istoriei ca destinaţie turistică şi unii nici măcar de apartenenţa reală la civilizaţia europeană.

Ferească Bunul Dumnezeu să ajungeţi “la mare” dacă înainte aţi avut şansa (ocazia) de a fi petrecut câteva zile în oricare din insulele greceşti (Creta-Corfu-Rodos-Santorini-Mikonos-Skiatos) sau în zona Peninsulei Halkidiki, în Turcia (Antalya-Belek-Alanya-Bodrum), în Cipru, în Malta, în Tunisia (Monastir-Hammamet-Sousse-El Kantaoui), în Egipt (Sharm el Sheik, Hurghada, El Gouna) în Croaţia (Dubrovnik-Krk-Opatya-Pula-Porecs-Rovinj) sau chiar la vecinii noştri din sud cu “ceafa groasă”, cultivatori de castraveciori delicioşi.

Bulgarii ne pot da lecţii despre cum poţi transforma un litoral distrus de grosolăniile şi imperfecţiunile comunismului într-o destinaţie căutată nu doar de către estici, ci chiar de către occidentalii de clasă medie şi sub-medie.

Au fost şi greşeli, care acum se resimt, cum ar fi scăderea preţurilor cu mult peste ceea ce suportă clientela, fapt care a dus la o micşorare extremă a profiturilor hotelierilor şi operatorilor şi implicit la apariţia unor probleme în recuperarea creditelor de către instituţiile financiare.

 Dar un lucru e cert, pe harta destinaţiilor turistice estivale europene s-au impus cel puţin 6 noi destinaţii: Albena, Nisipurile de Aur, Constantin şi Elena, Sunny Beach, Balcik şi Varna. Noi, rãmânând, din pãcate, tributari ai aceluiaşi mod de a ne bate joc de ceea ce înseamnã turismul, aplicãm un tip special de a face turism, tip “japca pe turist pentru a-l jupui cum se cuvine” fãrã a-i oferi în schimb decât nervi, mâncare proastã şi mai ales preţuri de Saint Tropez şi Cannes, riscãm sã ajungem sã plecãm în vacanţe chiar şi în Crimeea la ucraineni mai repede decât la Neptun-Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn sau Eforie Sud şi Nord. în aceste şase staţiuni româneşti lucrurile sunt cu adevãrat tragice.

Restaurante proaste, servicii pe mãsurã, hoteluri cu mobilier spart, din anii ‘70, cu mochete sfâşiate şi impregnate cu miros de mucegai, cu bãi sparte sau înfundate, terase cu nelipsitul mobilier de plastic pe care troneazã chelneri nesimţiţi şi patroni negricioşi cu burţile pe afarã şi mâinile acoperite de brãţãri şi ghiuluri galben-aurii, pentru a-şi arãta parcã abundenţa şi traiul îndestulat.

Mult prost gust, multã suficienţã dublatã de nesimţire şi un dispreţ total pentru sãrmanul turist venit cu copiii şi soţia la bãi de soare şi apã sãratã.

(Continuarea în ediţia ZIUA de Cluj de mâine, când am ales sã mã refer în amãnunt la Mamaia, Costineşti, Mangalia, 2 Mai şi Vama Veche, precum şi la oferta restaurantelor de pe litoralul românesc.

Multe salutãri de pe Litoral! Al vostru, Rareş de la ZIUA. Sã ne vedem cu bine!)