Aritmetica europeanã, la noi

În comparaţie cu vecinii noştri de la Sofia, care şi-au ţinut promisiunea de a organiza alegerile pentru Parlamentul European încã din primãvarã, România nu şi-a onorat - din nou – angajamentele asumate în faţa europenilor.

Cu o întârziere de şase luni, fiecare dintre partidele politice din România va încerca sã îşi întãreascã grupul parlamentar în cadrul Parlamentului European şi sã rãsplãteascã susţinerea oferitã de Watson - preşedintele ALDE, Rasmussen - preşedintele PSE şi Martens - preşedintele PPE.

Campania electoralã va fi în principal axatã pe teme din politica internã şi va atinge doar tangenţial politica Uniunii Europene. Acest lucru se datoreazã în primul rând dezinteresului electoratului faţã de temele politice ale UE şi, în cel de-al doilea rând, necunoaşterii acestor teme, aceastã variantã putând fi asociatã cu situaţiile similare petrecute în Germania şi Franţa, ţãri cu o democraţie deja bine consolidatã şi cu o istorie mai îndelungatã în cadrul UE.

Prezenţa aşteptatã la vot va fi una destul de redusã, undeva sub 40%, iar absenteismul va fi mai accentuat în mediul rural decât în marile centre urbane, unde sondajele indicã un interes mai mare şi o înţelegere mai profundã a ceea ce înseamnã Uniunea Europeanã. Deznodãmântul acestor alegeri va fi extrem de important pentru mai mulţi lideri politici din România.

Guvernul condus de Tãriceanu şi tinerii lui liberali va trebui sã dea socotealã pentru un eventual eşec, nu doar în faţa alegãtorilor, ci şi în faţa propriilor membri de partid, care este greu de crezut cã vor mai tolera un nou eşec al echipei Tãriceanu - Olteanu. La fel de importante, dacã nu chiar mai importante, vor fi aceste alegeri şi pentru pseudo-liderul social-democrat Mircea Geoanã, venit în fruntea partidului pe un val reformist pornit de “Grupul de la Cluj”.

Actualul lider social-democrat nu a avut, însã, puterea sã se impunã în cadrul celei mai importante formaţiuni de opoziţie, ajunse între timp la putere, şi a fost nevoit sã apeleze în cele din urmã exact la cei pe care-i înfiera cu ceva timp în urmã, Iliescu şi Hrebenciuc, preferându-l în cursa pentru Europene pe Vanghelie în detrimentul strategului Dîncu, cunoscut şi apreciat de oficialii europeni. La fel ca Tãriceanu, Geoanã nu-şi mai permite un al doilea eşec dupã referendumul din mai.

 Un scor de 16-18% ar fi un eşec total pentru PSD şi o misiune aproape imposibilã pentru liderul partidului, Mircea Geoanã, de a explica o a doua înfrângere în decurs de şase luni. în comparaţie cu Tãriceanu, care încã se bucurã de o puternicã susţinere în interiorul PNL, Geoanã trebuie sã fie foarte atent la urmãtoarele mişcãri ale fostului premier Adrian Nãstase, care îşi pregãteşte o nouã revenire la cârma PSD.

Dupã episodul “Vanghelie vs. Dîncu”, Geoanã nu se mai poate bucura nici de susţinerea necondiţionatã a “Grupului de la Cluj”. în acelaşi timp, la un scor favorabil în alegerile europene, Geoanã îşi poate consolida poziţia de preşedinte al partidului. Pe lângã evoluţia partidelor menţionate anterior, va fi interesant sã urmãrim intrarea în scenã a PNG-ului, partidul lui Becali având prima bãtãlie electoralã.

 De asemenea, nu trebuie sã neglijãm rolul PRM în aceste alegeri, oamenii lui Vadim participând împreunã cu partidul naţionalistului Le Pen la înfiinţarea unui nou grup parlamentar în Parlamentul European. Conform ultimelor sondaje, PD este acreditat undeva la 40% din opţiunile electoratului român, un scor care i-ar mulţumi pe deplin pe liderii Partidului Popular European, la care sunt afiliaţi democraţii.

Cu acest procentaj, PD-ul şi-ar consolida poziţia de cel mai puternic partid politic din România. în aceastã campanie electoralã, PD va culege roadele simpatiei de care se bucurã preşedintele Traian Bãsescu în rândul electoratului, dar în acelaşi timp formaţiunea este obligatã sã confirme victoria obţinutã alãturi de şeful statului la referendumul pentru demiterea preşedintelui.

 în fine, UDMR începe în aceste zile dialogul cu celelalte formaţiuni ale maghiarilor din Transilvania, luni fiind aşteptatã la Cluj prima rundã de negocieri dintre Marko Bela şi episcopul Laszlo Tokes. Chiar dacã cea mai spectaculoasã temã a discuţiilor ţine de introducerea pe lista UDMR pentru Parlamentul European a episcopului reformat, organizaţiile maghiarilor vor sã impunã Uniunii dezbaterea unei alte teme, a crizei politicii maghiare din Transilvania.

 Mai presus de toate, însã, important pentru liderii Uniunii este ca – în orice combinaţie – sã reuşeascã sã depãşeascã pragul electoral de 5%, chiar dacã asta ar însemna sã se facã “preş” în faţa lui Laszlo Tokes şi sã-i ofere acestuia chiar prima poziţie pe noua listã. Una peste alta, alegerile europene vor da tonul campaniilor viitoare, cele pentru alegerile locale şi generale.

Scorul pe care îl va obţine în toamnã fiecare dintre formaţiunile politice va constitui un argument în cadrul negocierilor ce se vor purta în cãutarea viitoarelor coaliţii învingãtoare.