Zbor deasupra unui cuib de pitpalaci

Poate alege sã se prefacã nebun, în speranta cã agresivitatea pãcãlitilor va fi potolitã şi va supravietui pânã la eventuala revenire în “civilie”. Se mai poate ca nebunii sã fie prea adânciti în elucubratii şi sã îşi trãiascã paşnic propriile calvaruri.

Sau - varianta kamikaze – intrusul riposteazã irationalitãtii prin argument şi logicã, stârnind valuri de furie printre nebuni. în romanul lui Ken Kesey, eroul a sfârşit tragic. Dar, aşa cum s-a mai dovedit, viata poate bate fictiunea...

Traian Bãsescu se aflã în aceste zile în pozitia de Gicã-Contra fatã de toatã clasa politicã, exceptia tot mai palidã şi confuzã fiind partidele-papagal, obezul PD şi piticul PLD. Dupã o primã experientã, finalizatã fericit şi previzibil cu victoria la referendum, pentru preşedinte noua disputã este o încercare mult mai periculoasã: împotriva gloatei de votaci din Parlament, riscul de a se îndepãrta de un bazin electoral important este apreciabil.

La toate scrutinele din epoca democraticã, pensionarii au reprezentat o mizã enormã, dovedind de multe ori o disciplinã bezmeticã a votului şi un comportament în general previzibil. Ultimele studii sociologice au subliniat o tendintã interesantã: o parte bunã din votantii lui Iliescu au migrat spre Bãsescu. Jocul preşedintelui cu stiloul deasupra legii pensiilor ar putea sã i-i îndepãrteze, iar efectul în sondaje va fi vizibil cât de curând.

Pe de altã parte, nedumerirea cu privire la sursele banilor pentru creşterile pensiilor este una pe deplin justificatã, situatã în logica unui comportament politic normal şi responsabil.

O lege votatã într-o unanimitate halucinantã de 13 finantişti ratati, scãpati liberi în Parlament, dezbãtutã cu toate argumentele pro sau contra în presã vreme de câteva sãptãmâni, nu poate sã treacã prin institutiile statului român precum gâsca prin apã. Mai ales când este vorba de legiferarea unor aberatii fiscale sau de grevarea bugetului de stat cu sume considerabile. Ieşind în spatiul public şi exprimându-şi scepticismul legat de posibilitatea aplicãrii legii cu pricina, Bãsescu a desferecat din nou casa de nebuni şi circul a reînceput.

S-o spunem clar şi limpede. Badea Gheorghe, fost CAP-ist, cu pensie de 50 de lei, va cãpãta dublu, adicã 100 de lei – creştere: 50 de lei. Un fost muncitor, cu pensie de 500 de lei, va primi, din 2009, o pensie de cca. 750 de lei, creşterea petrecându-se în trei etape – creştere totalã: 250 de lei. Nicolae Pleşitã, fost smulgãtor profesionist de bãrbi şi infamã sculã a unui sistem totalitar ale cãrui rãni nu s-au închis nici azi, are azi o pensie de câteva zeci de mii de lei noi, într-o sumã neştiutã cu exactitate, întrucât cuantumul pensiei sale este secret de stat, potrivit legii.

Creşterea de pensie i se aplicã şi lui Pleşitã, lui Giani Bucurescu, lui Ristea Priboi, lui Ion ªerbãnoiu – vajnic apãrãtor al cuceririlor comuniste în judetul Cluj – multor altora cu rente lunare de 2.000-3.000 de lei. Ilie Merce îşi va adãuga şi el în teşcherea sume bunicele din contributiile copiilor celor pe care îi bãga la bulãu, din patriotism înflãcãrat, desigur. La fel de patriot ca atunci, Merce îşi toceşte şi azi turul pantalonilor pe fotoliile de catifea ale Parlamentului, vociferând la nevoie împotriva foştilor detinuti politici cu pensie de 3 bancnote.

Cheltuiala statului cu distinsele canalii ajunge la peste 1.000 de lei per capita. De la 20 de foşti cooperatişti în sus.în plus, multi dintre pensionari vor depãşi cuantumul maxim al pensiei pentru care primesc ajutoare de stat pentru încãlzire sau electricitate, trezindu-se cã statul le dã cu o mânã şi le ia cu cealaltã. Sau poate guvernul liberal şi-a gãsit în asta o sursã valoroasã din care va finanta tocmai mãrirea pensiilor, în buna logicã de tip “perpetuum mobile”, patentatã de ministrul Vosganian.

în tot acest timp, nici mãcar o voce nu s-a ridicat sã propunã o solutie realistã şi sustenabilã pentru viitorul mediu sau lung. Dintre acestea: mãsuri pentru micşorarea decalajelor astronomice între pensia minimã şi cea maximã, atragerea pensionarilor retraşi înainte de limita de vârstã înapoi în populatia activã, obtinerea de bani la fondul asigurãrilor de stat de pe urma sumelor importante câştigate de români peste hotare, în conditiile în care la bãtrânete vor beneficia, la rândul lor, de pensii de stat.

Degeaba, ne rãcim gura de pomanã, acum la fel ca altãdatã, câinii latrã, menajeria trece... “Trãieşte clipa”, pare sã murmure neîncetat politicianul român, ca un junkie postmodern la curã de toxifiere, obsedat de puterea momentului şi de timpul prezent.