Un marinar pe cal alb şi unul în maşină neagră

 Cel mai interesant fenomen de la noi, în ultima vreme, se dă chiar pe electoratul de stânga şi pe imensa masă a nehotărâţilor, ce se ridică până la aproape 40%. Iar cuiul lui Pepelea, în toate construcţiile de acaparare, este, în aceste zile, majorarea punctului de pensie, pe care şi-o dispută PSD cu Guvernul, cu beneficiile indirecte pentru PD. PSD, destul de nehotărât, şi foarte şifonat după referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu, a ieşit la primul şantaj mai curajos: ori ne treceţi în termenul şi forma dorite de noi Legea pensiilor, ori moţiune de cenzură.

Sau, mai pe şleau, cum spunea din ce în ce mai puţin ascultatul strateg al social-democraţilor, Vasile Dîncu, dacă tot vreţi să guvernaţi, atunci guvernaţi după programul majorităţii. Or, de bună seamă, nu PNL şi UDMR fac majoritatea invocată de senatorul clujean.

Şi ce poate fi mai reconfortant pentru un guvern de dreapta decât să fie nevoit să accepte, preţul fiind rămânerea la guvernare, măsuri socialiste. Şi nu faptul că măsurile vin din zona stângii e important, o componentă socială fiind necesară peste tot în lume, ci faptul că, pe actualul program guvernamental, mărirea punctului de pensie cu cât vrea PSD este imposibil de susţinut financiar.

Chiar dacă PSD ştie acest lucru, pentru social-democraţi cartea şantajului rămâne una de încercare de recuperare măcar a unei infime părţi a electoratului de stânga, care a avut unde migra între timp. în acelaşi loc în care va migra şi electoratul PNL, în evidentă scădere, dacă Guvernul Tăriceanu va accepta să guverneze cu măsuri care să distrugă propria construcţie programatică de până acum. Spre PD.

De când au trecut de la Internaţionala Socialistă la popularii europeni, democraţii nu au renunţat la mesajele permanente către electoratul de stânga. De un real folos în acest demers a fost preşedintele Traian Băsescu, în încercarea de a construi un partid prezidenţial de peste 50%. Consilierii preşedintelui au reuşit să-l convingă că o asemenea construcţie nu poate fi doar polul de dreapta propus, în 2004, de Valeriu Stoica. Pentru o astfel de susţinere, este nevoie şi de regăsirea votanţilor de stânga în promisiunile partidului prezidenţial.

Mâna de ajutor a lui Băsescu a contat enorm în ultimul an, pentru că, în majoritate, temele principale ale sale, preluate apoi cu sârg de Emil Boc şi ai lui, ţin de stânga.

Programatic, în timpul discursului din campania electorală din timpul referendumului de suspendare, Băsescu a reuşit să acapareze şi electoratul de stânga, prin fluturarea temelor specifice acestuia: lupta cu oligarhii care sug sângele poporului, problemele din Sănătate şi învăţământ, şi o Justiţie nemiloasă. în manualele de marketing politic, în asemenea momente, când stânga se confundă cu dreapta şi invers, dublată de o discreditare a partidelor, se aşteaptă omul providenţial, într-o lume scârbită de politică.

Şi, vorba unui hâtru lider UDMR: “Măcar noi, în Ardeal, suntem obişnuiţi cu marinarii: întâi a venit unul pe cal alb, Horty, iar acum unul în maşină neagră, Băsescu”.