500 km, distanţa rezonabilă dintre Cluj şi Bucureşti

Greşeala fundamentală a “grupului de la Cluj”, când era pe val, iar acest val a ţinut la ultimele două congrese, a fost că nu şi-a asumat pe faţă conducerea reformei partidului.

A preferat să scuture naftalina de pe costumul lui Geoană, apucându-se să-i ascută dinţii. Doar că ascuţitul dinţilor s-a făcut cu pila de unghii, iar Geoană a preferat să plece urechea la “cât de frumos, dar cât de frumos şi mai ales deştept”, vorbe ticluite măiestreşte de Hrebenciuc.

Când au apărut primele zvonuri referitoare la răcirea relaţiilor dintre “grupul de la Cluj” şi creaţia sa politică, Mircea Geoană, liderul social-democrat se bătea cu cărămida prieteniei în piept.

“în ceea ce priveşte relaţiile mele cu Ioan Rus şi cu colegii mei de aici, din Cluj, există, în această perioadă, o intensă campanie de intoxicare. Ea pleacă nu din interiorul partidului nostru, ci de la adversarii noştri.

Există profesionişti ai intoxicării; sunt oameni care au lucrat,de-a lungul timpului, alături de Traian Băsescu şi de PD, care, trebuie să o recunoaştem, sunt maeştri ai intoxicării. (…) în privinţa relaţiei mele cu Ioan Rus, este o relaţie de prietenie, nu una de contract politic. Eu, cu acest om, am un proiect politic şi o prietenie mult prea serioasă ca astfel de bazaconii să o poată influenţa”.

Aceste declaraţii le-a făcut Geoană, în prima decadă a lunii trecute, într-un interviu acordat cotidianului ZIUA de Cluj. Că totul a fost doar o declaraţie sforăitoare a lui Geoană, a demonstrat-o cu prisosinţă în ultimele zile, după ieşirea lui Vanghelie, noul monstru al gândiri social-democrate.

Vizionarul de la Ferentari a cerut demisia lui Dîncu şi pe a lui Ponta. Ce face “prietenul” Geoană? Găseşte cea mai originală metodă de management politic dâmboviţean: încearcă rezolvarea crizei în doi timpi. Unu: toată lumea “ciocu’ mic”, în PSD vorbeşte numai el. Şi doi: pune semnul de egalitate între Dîncu şi Vanghelie.

“Când i-am văzut pe Vasile Dîncu şi pe Marian Vanghelie făcând rating domnului Turcescu, nu a fost cel mai bun lucru pentru partidul nostru. Avem foruri în partid şi în clipa în care duci pe un ton de confruntare o astfel de discuţie în spaţiul public, chiar dacă aceasta este justificată, deja faci rău partidului”.

Dacă era prima lăsare în off-side a lui Dîncu, părea un accident. Campania de suspendare a preşedintelui Băsescu a fost punctul de plecare al rupturii dintre Geoană şi “grupul de la Cluj”.

Atunci, pe hârtie, Dîncu şi Rus le-au demonstrat colegilor că riscul, pentru PSD, este unul mare. Geoană a preferat părerea lui Hrebenciuc şi a lui Iliescu. Dîncu, lăsat în off-side. în încordarea muşchilor de lider absolut al social-democraţilor, pe un model ce nu-l prinde, Geoană face o greşeală cel-ar putea duce la pierzanie.

Că Vanghelie a fost asmuţit împotriva “grupului de la Cluj” nu e o noutate. Face asta de mai bine de un an. Să pui însă, în public, semn de egalitate între Vanghelie şi Dîncu, de dragul unei apariţii mai ferme, îl poate costa pe Geoană cel puţin pierderea sprijinului “grupului”.

Geoană ar fi avut şansa să scrie istorie în social-democraţie, dacă îşi însuşea reforma “grupului”. N-a făcut-o, preferând politica dâmboviţeană. Dacă pentru Geoană politica lui Vanghelie şi cea a lui Dîncu sunt la fel, atunci cei 500 de kilometri dintre Bucureşti şi Cluj chiar par o distanţă rezonabilă.