De la IMGB face ordine, la Vanghelie face ordine

Populismul atât de drag liderilor autentici de stânga, avându-l ca reprezentant de seamă pe vechiul aparatcik Ion Iliescu, revine în forţă şi în cadrul discursului social-democraţilor lui Geoană-Rus-Corlăţean-Dîncu sau Diaconescu.

Indiscutabil, în acest moment asistăm la o ofensivă fără precedent din momentul celebrului “congres din aprilie 2005” până astăzi, a fundamentaliştilor din PSD. “Primăvara reformatoare” din 2005, orchestrată de “grupul de la Cluj” a eşuat lamentabil în sânul unui partid care refuză efectiv reforma.

Mai mult, reprezentantul reformatorilor aşezat în funcţia de preşedinte al PSD a fost împachetat şi confiscat de către jongleori politici ai partidului. Mircea Geoană a pus piciorul pe frâna reformei cu toată opoziţia liderilor care încă mai aveau naivitatea de a crede în schimbarea la faţă a PSD.

Real, dorinţa lui Dâncu şi a celorlalţi promotori ai reformei nu avea sorţi de izbândă într-un partid care pentru a fi reprezentantul bazei sale electorale are nevoie de un discurs populisto-proletar ŕ la Chivu Stoica, Theohari Georgescu, Vasile Luca şi Gheorghe Gheorghiu Dej.

Mi-e teamă ca încercarea de reformă a “grupului de la Cluj” să nu aibă în cele din urmă soarta “deviaţionistului” reformator Lucreţiu Pătrăşcanu. Ieşirea la rampă, deloc contestată de către Biroul politic de conducere al partidului de la nivel central, a “cozii de topor”

Marean Vanghelie împotriva ideologului “noii stângi” din PSD, Vasile Dîncu seamănă izbitor cu reîntoarcerea la atmosfera şedinţelor de CPEx. PSD revine în matca sa. Atmosfera din PSD este din ce în ce mai ostilă “deviaţioniştilor” din Ardeal, care în scurt timp va trebui să ia o decizie privind viitorul lor politic.

Cele două fronturi deschise simultan împotriva nucleului dur grupat în jurul lui Iliescu, precum şi împotriva grupării “profitorilor guvernării” din Moldova, strâns unită în jurul combinatorului Hrebenciuc, au dus la slăbirea în timp a influenţei politice a liderilor grupului de la Cluj.

Aceştia au rămas din ce în ce mai singuri în încercarea de a schimba fostul partid-stat. Cu doar câţiva aliaţi în afara Transilvaniei, cum ar fi primarul Iaşiului - Nichita, sau inconsecvenţii Victor Ponta - deputat de Gorj, şi Ilie Sârbu - senator de Timiş, cu o serie de filiale ardelene ieşite complet din sfera lor de influenţă, cu un Geoană ce pare tot mai apropiat de Hrebenciuc şi compania, clujenii lui Rus sunt din ce în ce mai izolaţi în PSD.

Primul semn al pierderii influenţei în partid a fost încercarea eşuată de mazilire a Hrebenciucului imediat după dezastrul de la referendum. Iar acum, acelaşi agramat de Ferentari, care s-a urcat în timp cu un tupeu maxim pe Dan Ioan Popescu sau pe Adrian Năstase, a fost scos cu şiretenie pentru a se urca cu picioarele şi a-l delegitima pe Vasile Dîncu şi împreună cu el pe toţi cei care se găsesc în apropierea sa. 

Dîncu a reuşit o mişcare spectaculoasă de repoziţionare a PSD, după pierderea umilitoare a bătăliei cu Băsescu, când în loc ca PSD să bage capul la cutie a devenit brusc cea mai căutată soluţie pentru a trânti, respectiv a întări Guvernul. PSD a devenit dintr-o dată curtat şi căutat de către toţi cei aflaţi pe acena politică.

în acest moment “grupul de la Cluj” şi susţinătorii acestuia au patru opţiuni. Prima, să lase capul în pământ şi să continue în subteran lupta în PSD. Doi, să scindeze PSD, după modelul PLD, dar atunci vor fi acuzaţi în mod public că sunt uneltele preşedintelui Băsescu.

Trei, să treacă în grup în barca PD, dar asta ar echivala cu o trădare a propriului electorat şi cu o compromitere definitivă în ochii propriilor susţinători, deloc puţini la număr. Sau, o a patra opţiune, care nu cadrează neapărat cu ce se vrea Europa, dar care poate fi câştigătoare pe plan intern, o înfiinţare rapidă a unui partid care va aduna minim 10% din intenţiile de vot ale românilor!

Un Partid al Ardelenilor de pretutindeni, care va da peste cap complet scena politică românească. Un partid al ardelenilor, condus de ardeleni, din capitala Ardealului, Cluj-Napoca.

Un partid care nu va milita pentru federalizarea României, dar care va şti să apere şi să reprezinte interesele celor 8 milioane de ardeleni din ţară sau de aiurea - Spania, Italia, Franţa, Marea Britanie - în Parlamentul de la Bucureşti.