Fiii risipiţi şi realitatea unei alte lumi

Nu trebuie să staţi decât o săptămână departe de ţară şi să vedeţi doar programele televiziunii române, pe singurul canal prin care ţara se adresează aşa-zişilor fii risipiţi, TVR Internaţional, ca să vă daţi seama de ce s-au câştigat alegerile pentru preşedinte în diaspora.

 Nu cred că există o dezinformare mai cumplită decât acest program care ar trebui să-şi propună în primul rând să pună la curent o mare parte a românilor aflaţi - putem spune fără reţineri - într-un exil autoimpus cu realitatea zilnică  din ţara mamă. Ca trăitor refugiat de foame sau din dorinţa ca propriul tău destin să nu fie jucat la loterie de nişte guvernanţi execrabili, ai dreptul să ştii ce fel de viaţă se duce acasă, ce schimbări importante apar - dacă mai apar sau ce tendinţe are trendul politic care influenţează viaţa familiei tale rămasă în România. Să ştii dacă te vei mai întoarce vreodată în locurile pe care le-ai părăsit şi care parcă au fost uitate de Dumnezeu.

 

Şi, în ultimul rând, să ştii cu cine anume vei vota, dacă tot se spune, pe drept cuvânt, că votul tău exprimat acolo, în locul în care ai fugit de politica românească, are importanţă. După cum s-a văzut, alegerile prezidenţiale au fost câştigate mai mult peste hotare, în România câştigând, aşa cum se ştie, candidatul PSD şi al liberalilor; fapt care nu a contat câtuşi de puţin. învingătorul din diaspora a devenit, din păcate, şi preşedintele României, şi aşa a fost posibilă intrarea ţării în dezastrul în care se află acum.

 

Faptul că diaspora, fiii risipiţi ai României, nu are acces la informaţia din ţară, faptul că TVR Internaţional nu face ceea ce ar trebui să facă au dus la credibilizarea celor care au lansat gogoaşa electorală de o infinită idioţenie, aceea că lupta României este împotriva comunismului şi a mineriadelor, iar votul acelora care nu cunosc  marile neajunsuri ale politicii din ţară s-a coagulat automat de partea viitorului câştigător, cel care ne-a împins în şase ani de domnie exact în mijlocul dezastrului.

 

Sunt convins că o privire atentă asupra programelor acestui canal, care se mişcă între consultaţii medicale în direct, cu câte un doctor căruia postul îi face o abjectă reclamă mascată (vă imaginaţi români care telefonează din Paris, Roma, Madrid ca să capete un diagnostic de la un medic din Bucureşti?) şi emisiuni de divertisment de un penibil greu de digerat, ar fi soluţia ca românii interesaţi de ţara lor pentru care, iată, o dată la patru ani hotărăsc cine va fi preşedinte, să poată acţiona atunci când este cazul în perfectă cunoştinţă de cauză. Dacă problema întoarcerii acestor fii risipiţi se pune din ce în ce mai puţin în ultimii ani, când exodul românilor a atins cifre incredibile, dacă vorbim despre diaspora ca despre oameni care şi-au pierdut chiar esenţa sufletului lor, sensul vieţii şi al morţii, printre străini, atunci măcar o televiziune care se pretinde publică are datoria să aibă grija ca ei să ştie exact, în orice moment, care este starea sufletului României.

 

Fiindcă a-i ţine pe aceştia departe de situaţia din ţară este ca şi cum un guvern, oricare ar fi el, i-ar ucide a doua oară. Putem, fără frică, să considerăm orice guvern care “ajută” oamenii să fugă în toate cele patru zări ale pământului, ca să aibă parte de un salariu şi o viaţă decentă, să nu li se mai asculte telefoanele sau să nu li se însceneze vreun dosar, dacă au avut ghinionul să deranjeze vreun politician cu sete de răzbunare, un guvern care şi-a ucis o dată poporul. A doua oară când această crimă se produce este să-l urmăreşti pe “fugar” în mod mizerabil cu dezinformarea acolo unde el şi-a găsit un loc sub soare şi unde nu se mai bucură de “grija” de părinte vitreg a guvernanţilor. Ca apoi să-l minţi, cerându-i votul şi spunându-i cum anume să voteze dacă vrea să nu se întoarcă în România comunismului sau să nu reînceapă mineriadele.

 

Priviţi, aşadar, timp de o săptămână TVR Internaţional şi vi se va face greaţă de mizeria de program pe care acesta o transmite. Experienţa mea de o săptămână, asemănătoare celei a unui transfug care pleacă şi, cu toate astea, duce în spate toate inconvenienţele şi tristeţile de acasă şi pentru care singura legătură cu ţara poate fi (în afară de amintirea şi gândurile de care nu poţi scăpa, acestea fiind definitiv ale tale!) chiar un post de TV, fie el şi TVR Internaţional, mi-a arătat halucinanta şi înşelătoarea realitate transmisă direct, prin satelit. Dacă i-am da crezare sau dacă ne-am raporta la “realităţile” pe care le publică acest program TV care mănâncă milioane de euro din banii contribuabilului, am putea crede că în România nu se întâmplă mare lucru, totul este calm şi liniştit, iar viaţa merge înainte fără nici o problemă.

 

E ca şi când cineva ar injecta morfina prin ecran tuturor celor care nu trebuie să simtă nici o nesiguranţă şi nici o temere în legătură cu ceea ce au lăsat acasă: neamuri, afaceri, case, prieteni. Li se cere doar să voteze într-un fel sau altul. Problema dezrădăcinării nu a avut, iată, nici o rezolvare în aceşti 20 de ani care s-au scurs după 1989. Dimpotrivă, cei risipiţi au ajuns ca şi Iosif, hrănitorii  neamului lor, chiar şi fără binecuvântarea adâncurilor.

 

Deşi ei sunt trataţi ca nişte fii risipitori, iar cei care îi aşteaptă, din păcate, în van să se întoarcă acasă nu pot decât să se autoiluzioneze la nesfârşit că vor fi descoperit cum să calce pe treptele propriei salvări. Iar acum, o dată în plus, tot ei au ajuns să fie înjuraţi de o ţară întreagă ca fiind cei care de   peste mări şi ţări şi-au împins prin vot ţara la dezastru profund. Dar vina nu este doar a lor, ci mai ales a acelora care au avut grijă ca ei să nu ştie adevărul şi să nu uzeze de el.