DISTRIBUIE
Comentariul meu pleacă de la un recent “botez” de străzi oficiat de consiliul local, idee salutară ca intenţie, însă “rătăcită” apoi printre nişte denumiri de personalităţi mai mari sau mai mărunte, care, de fapt, n-au nici în clin, nici în mânecă, aşa cum se spune pe la noi, cu municipiul Cluj-Napoca.
Mă refer la denumiri ca Gherase Dendrino, compozitor şi regizor de muzică de estradă, Iosif Sava sau Al. Kiriţescu, dramaturg cunoscut de toţi bucureştenii, fără tangenţe directe cu Clujul. Plus că ei nu pot fi consideraţi simboluri naţionale încât să li se cuvină denumiri în ţară, decât eventual în localităţile de naştere. Pe de altă parte, trăim într-un oraş care a dat urbei şi ţării, şi în multe cazuri, lumii celebrităţi ce au înnobilat cultura şi ştiinţa românească care nu se regăsesc în nomenclatorul străzilor clujene ca un omagiu adus lor. Pentru că, studiind nomenclatorul, nu i-am găsit pe savantul Victor Mercea, cel care a realizat la Institutul de Fizică aparatura
de vârf pentru rachetele “Saiuz”, acestea fiind dotate şi cu non-balanţa, tot de el inventată, destinată cântăririi pulberilor din cosmos, care a realizat şi primul aragaz alimentat cu hidrogen.
Sau pe profesorul Mircea Mihăilescu, omul care introdus pentru prima oară în România structurile spaţiale în construcţii. Tot el a elaborat noi sisteme de cofraje betonate sau obiective din betonul uşor, denumit şi “coajă de ou”, multe construcţii purtând semnătura lui. La o expoziţie universală de noutăţi în construcţii, organizată la Paris, între coloşii lumii figura şi numele lui Mircea Mihăilescu... Îl amintesc aici şi pe medicul chirurg Sergiu Duca, promotorul introducerii laparoscopiei în actul chirurgical, care a organizat numeroase cursuri cu medicii din ţară ce urmau să lucreze cu o astfel de aparatură, pe atunci de ultimă oră, doctor dublat de un talentat publicist, volumele lui de ştiinţă atrăgându-ne atenţia asupra faptului că luna nu este “fiica” Pământului deoarece pe satelitul nostru s-au găsit şi s-au adus pe Pământ elemente care nu se găsesc pe Terra. Tot el ne comunica faptul că multe fragmente de meteoriţi căzute pe Pământ aveau în ele... seminţe de plante, vădind faptul că planeta noastră nu este singura cu vegetaţie...
Dar Eric Bergel, muzicolog vestit, mulţi ani dirijorul Filarmonicii clujene, pe care a ridicat-o pe podiumul virtuozităţii la nivelul celor mai bune ansambluri de muzică cultă din lume?! Monografia de George Muşat
ne stă mărturie asupra dimensiunilor profesionale şi umane ale dirijorului. Sau, de ce nu, Adrian Marino, cel care a trăit în municipiul nostru, elaborând şi tipărind între multe alte volume de valoare o lucrare de proporţii enciclopedice (şase volume): “Hermeneutica ideii de literatură”, el fiind un scriitor de talie europeană, căruia Biblioteca Centrală Universitară i-a organizat un compartiment ce-i poartă numele, unde se găseşte întreaga lui arhivă. Să nu-l uităm nici pe istoricul Pompiliu Teodor, care a fost şi iniţatorul înfiinţării la Cluj a Fundaţiei Gheorghe Brătianu. Şi, desigur, ar fi un titlu de mândrie pentru Cluj ca una dintre străzi să poarte numele Corneliei Blaga. Nu neapărat pentru că a fost soţia marelui poet, ci şi pentru că a fost secretara cu problemele de tineret la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, cu rang de diplomat, unde a avut o activitate excepţională legată de presa internaţioală, influenţând-o în favoarea României.
De altfel, ar trebui ca între aceste denumiri să se regăsescă şi I. Negoiţescu, Radu Stanca, alţi scriitori şi publicişti care îşi dorm somnul de veci aici; români, dar şi maghiari, germani şi evrei, oameni care au contribuit de-a lungul timpului la strălucirea urbei. Din păcate, chiar zilele trecute ne-au părăsit, intrând în veşnicie, două somităţi de linia întâi ale culturii şi ştiinţei româneşti: Maria Bocşe, etnolog de clasă înaltă, ce ne-a lăsat moştenire studii vaste din arealul Bihorului, Clujului şi chiar Sibiului, şi profesorul universitar Tudor Drăganu, un mare constituţionalist al României. Aşa încât, stimaţi consilieri locali, vi se cere doar mai mult discernământ. O impun pretenţia şi exigenţa justificată a unui oraş de talia municipiului Cluj-Napoca, în curând o mare metropolă a Transilvaniei. Poate cea mai mare!
de vârf pentru rachetele “Saiuz”, acestea fiind dotate şi cu non-balanţa, tot de el inventată, destinată cântăririi pulberilor din cosmos, care a realizat şi primul aragaz alimentat cu hidrogen.
Sau pe profesorul Mircea Mihăilescu, omul care introdus pentru prima oară în România structurile spaţiale în construcţii. Tot el a elaborat noi sisteme de cofraje betonate sau obiective din betonul uşor, denumit şi “coajă de ou”, multe construcţii purtând semnătura lui. La o expoziţie universală de noutăţi în construcţii, organizată la Paris, între coloşii lumii figura şi numele lui Mircea Mihăilescu... Îl amintesc aici şi pe medicul chirurg Sergiu Duca, promotorul introducerii laparoscopiei în actul chirurgical, care a organizat numeroase cursuri cu medicii din ţară ce urmau să lucreze cu o astfel de aparatură, pe atunci de ultimă oră, doctor dublat de un talentat publicist, volumele lui de ştiinţă atrăgându-ne atenţia asupra faptului că luna nu este “fiica” Pământului deoarece pe satelitul nostru s-au găsit şi s-au adus pe Pământ elemente care nu se găsesc pe Terra. Tot el ne comunica faptul că multe fragmente de meteoriţi căzute pe Pământ aveau în ele... seminţe de plante, vădind faptul că planeta noastră nu este singura cu vegetaţie...
Dar Eric Bergel, muzicolog vestit, mulţi ani dirijorul Filarmonicii clujene, pe care a ridicat-o pe podiumul virtuozităţii la nivelul celor mai bune ansambluri de muzică cultă din lume?! Monografia de George Muşat
ne stă mărturie asupra dimensiunilor profesionale şi umane ale dirijorului. Sau, de ce nu, Adrian Marino, cel care a trăit în municipiul nostru, elaborând şi tipărind între multe alte volume de valoare o lucrare de proporţii enciclopedice (şase volume): “Hermeneutica ideii de literatură”, el fiind un scriitor de talie europeană, căruia Biblioteca Centrală Universitară i-a organizat un compartiment ce-i poartă numele, unde se găseşte întreaga lui arhivă. Să nu-l uităm nici pe istoricul Pompiliu Teodor, care a fost şi iniţatorul înfiinţării la Cluj a Fundaţiei Gheorghe Brătianu. Şi, desigur, ar fi un titlu de mândrie pentru Cluj ca una dintre străzi să poarte numele Corneliei Blaga. Nu neapărat pentru că a fost soţia marelui poet, ci şi pentru că a fost secretara cu problemele de tineret la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, cu rang de diplomat, unde a avut o activitate excepţională legată de presa internaţioală, influenţând-o în favoarea României.
De altfel, ar trebui ca între aceste denumiri să se regăsescă şi I. Negoiţescu, Radu Stanca, alţi scriitori şi publicişti care îşi dorm somnul de veci aici; români, dar şi maghiari, germani şi evrei, oameni care au contribuit de-a lungul timpului la strălucirea urbei. Din păcate, chiar zilele trecute ne-au părăsit, intrând în veşnicie, două somităţi de linia întâi ale culturii şi ştiinţei româneşti: Maria Bocşe, etnolog de clasă înaltă, ce ne-a lăsat moştenire studii vaste din arealul Bihorului, Clujului şi chiar Sibiului, şi profesorul universitar Tudor Drăganu, un mare constituţionalist al României. Aşa încât, stimaţi consilieri locali, vi se cere doar mai mult discernământ. O impun pretenţia şi exigenţa justificată a unui oraş de talia municipiului Cluj-Napoca, în curând o mare metropolă a Transilvaniei. Poate cea mai mare!
DISTRIBUIE
Comenteaza
