Din parcarea Tâncăbeşti, în arestul IGP
- Scris de Rares Bogdan
- 09 Sep 2010, 23:44
- Editorial
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Ce se ascunde în spatele reţinerii pentru 24 de ore şi ulterior a arestării pentru 29 de zile a lui Sorin Ovidiu Vântu? În noiembrie 2004 candidatul la preşedinţie, Traian Băsescu, se întâlnea în miez de noapte cu prietenul său Sorin Ovidiu Vântu într-o parcare pe DN1, între Bucureşti şi Ploieşti.
SOV îi era extrem de necesar atunci în încercarea de a câştiga în faţa lui Adrian Năstase şi a maşinăriei social-democrate controlate de acesta. Atunci, ca un veritabil om de “caracter”, candidatul Băsescu promitea orice în faţa omului de media Vântu, devenit în mai puţin de un an unul dintre mogulii cei răi, sperietoarea numărul 1 pentru cei care se pregăteau să urască alături de preşedintele lor presa “ticăloşită”. După primele luni ale anului 2005, care au coincis şi cu primele luni ale primului mandat al lui Traian Băsescu, acesta a înţeles un lucru care i-a marcat ulterior întreaga evoluţie publică. Presa nu poate fi aservită total, ea poate fi eventual cumpărată mai mult sau mai puţin parţial, după modelul Năstase - DIP - Mitrea, sau poate fi călcată în picioare, decredibilizată, ucisă, după modelul Putin, Lukasenko, Chavez.
Traian Băsescu a optat pentru a doua variantă. O bună parte din presă, cea mai mare parte a ei, a început războiul de gherilă cu preşedintele, război din care ieri s-a desfăşurat un nou episod. În lupta surdă dusă în ultimii ani atât preşedintele, cât şi presa au exagerat. Primul a încercat să calce în picioare credibilitatea jurnaliştilor, încercând să impună în opinia publică ideea că toţi cei care-l critică sunt tonomatele unor oligarhi ale căror nume de scenă cunoscute deja, de la bătrâni la copii de şcoală primară, au devenit MOGULI. Băsescu s-a folosit de presă, presa l-a îndrăgit pentru că era “altfel”, lipsit de inhibiţii, dar în acelaşi timp necioplit şi spontan, dar totodată mitocan. Nervozitatea lui Băsescu la adresa jurnaliştilor şi a presei a atins în cei aproape 6 ani de mandate succesive cote alarmante pentru buna funcţionare a democraţiei româneşti.
La nici 6 luni de la câştigarea alegerilor preşedintele a ordonat într-un gest de furie oarbă reţinerea pentru 24 de ore a magnatului petrolului şi a investitorului media Dinu Patriciu, unul dintre principalii vectori financiari ai campaniei electorale prezidenţiale din anul 2004. Reacţia mediei şi a unor oficiali occidentali şi americani l-a obligat pe acesta să renunţe la planurile ambiţioase de a-l trânti la pământ complet, după modelul Hodorkovski – Putin. A urmat campania asiduă de zdrobire a credibilităţii deţinătorilor de media. Culmea este că această campanie a fost purtată, în afara unor instituţii ale statului aservite Cotroceniului, tocmai prin alte instituţii media. Ostile în anumite momente unuia sau altuia dintre mogulii cei răi. Băsescu a speculat mai bine decât oricine în ultimii 20 de ani mâncătoria şi ura din interiorul breslei jurnalistice şi dintre vectorii media în general. Pentru a anula o parte dintre mesajele negative transmise de Antena 3 şi Realitatea, în campania din 2009 Traian Băsescu a reuşit să obţină sprijinul unei televiziuni de sertar, ce a exploatat o nişă neocupată, e vorba de B1 TV, şi al unei televiziuni tomberon care ajungea exact la vulgul profund care tresărea plin de simţire la geamparalele, înjurăturile şi glumele cu iz de alcov ce au presărat primul mandat al lui Traian Băsescu.
OTV şi Dan Diaconescu au fost folosiţi pe post de transmiţători de mesaje exact ca şi Realitatea TV în 2004, iar după ce jocurile au fost făcute proprietarul acesteia, Dan Diaconescu, a fost reţinut, la rândul său, de către Parchet, iar televiziunea, călcată la propriu în picioare de o armată de organe de control. E un mod special prin care Traian Băsescu le mulţumeşte celor care i-au fost alături. Sigur că în mod normal un cititor neavizat ar putea spune că preşedintele României acţionează echidistant, extrem de echilibrat, lăsând instituţiile statului să lucreze şi fiind credincios ideii de libertate totală a Justiţiei. Acest lucru ar avea şanse de a fi credibil doar dacă cineva ar veni paraşutat de pe lună şi nu ar fi urmărit deloc comportamentul şi evoluţia scenică ale lui Traian Băsescu.
La rând a venit SOV şi, cu siguranţă, în curând se pregătesc şi Voiculescu, respectiv Patriciu, dar oricând, dată fiind instabilitatea emoţională consacrată a preşedintelui, la rând poate urma şi Boby Păunescu, chiar dacă i-a pus preşedintelui la butonieră o televiziune şi un ziar. Este SOV un pericol public astăzi în România? Se justifică încarcerarea sa pentru 24 de ore sau 29 de zile? Poate alerga, ce sinistru sună pentru un om cu o infirmitate generată de o poliomielită devastatoare, undeva SOV încât să se justifice reţinerea sa după gratii? Sunt extrem de curios cum vor demonstra procurorii cererea de privare de libertate în cazul lui SOV pentru fapte dintr-un dosar petrecut în urmă cu 8 ani sau pentru fapte petrecute în formă continuată ulterior. Cum justifică procurorii reţinerea şoferului lui Vântu? Sunt curios cum va răspunde România astăzi şi mâine în faţa mediei internaţionale şi a cancelariilor occidentale, care vor afla că proprietarul unuia dintre cele două trusturi media ostile preşedintelui şi actualei puteri a fost săltat şi băgat după gratii.
Departe de a părea un act de justiţie normală, reţinerea lui SOV pare o încercare disperată de stopare a gurii de foc Realitatea TV într-un moment în care România se apropie de o toamnă extrem de fierbinte. Reţinerea lui SOV şi fluturarea cătuşelor prin faţa camerelor de luat vederi îl transformă însă pe acesta în victimă inocentă şi desăvârşită a puterii prezidenţiale discreţionare într-o Românie în care puterea judecătorească este departe de a fi independentă de politic. Încă o noapte cu ochii pe televizor, încă un caz judecat la miez de noapte şi încă câteva zile în care românii uită de foame şi de strategii guvernamentale fără conţinut.
Şi peste toate acestea, un semnal puternic pentru toţi proprietarii de media şi jurnaliştii incomozi şi agresivi verbal sau scriptic la adresa puterii de la Cotroceni. Sistemul promovat este menit să ucidă orice formă de critică şi opoziţie democratică. În această toamnă vom asista la cea mai mare încercare pentru democraţia din România. Mă întreb câte cozi de topor se vor găsi în presă care să ajute la deşertificarea morală şi atitudinală a României? Va fi SOV un alt caz de tip Patriciu, Popoviciu, Becali, Costiniu-Căşuneanu, Diaconescu? Să curgă stenogramele, poporul are nevoie de circ.
Traian Băsescu a optat pentru a doua variantă. O bună parte din presă, cea mai mare parte a ei, a început războiul de gherilă cu preşedintele, război din care ieri s-a desfăşurat un nou episod. În lupta surdă dusă în ultimii ani atât preşedintele, cât şi presa au exagerat. Primul a încercat să calce în picioare credibilitatea jurnaliştilor, încercând să impună în opinia publică ideea că toţi cei care-l critică sunt tonomatele unor oligarhi ale căror nume de scenă cunoscute deja, de la bătrâni la copii de şcoală primară, au devenit MOGULI. Băsescu s-a folosit de presă, presa l-a îndrăgit pentru că era “altfel”, lipsit de inhibiţii, dar în acelaşi timp necioplit şi spontan, dar totodată mitocan. Nervozitatea lui Băsescu la adresa jurnaliştilor şi a presei a atins în cei aproape 6 ani de mandate succesive cote alarmante pentru buna funcţionare a democraţiei româneşti.
La nici 6 luni de la câştigarea alegerilor preşedintele a ordonat într-un gest de furie oarbă reţinerea pentru 24 de ore a magnatului petrolului şi a investitorului media Dinu Patriciu, unul dintre principalii vectori financiari ai campaniei electorale prezidenţiale din anul 2004. Reacţia mediei şi a unor oficiali occidentali şi americani l-a obligat pe acesta să renunţe la planurile ambiţioase de a-l trânti la pământ complet, după modelul Hodorkovski – Putin. A urmat campania asiduă de zdrobire a credibilităţii deţinătorilor de media. Culmea este că această campanie a fost purtată, în afara unor instituţii ale statului aservite Cotroceniului, tocmai prin alte instituţii media. Ostile în anumite momente unuia sau altuia dintre mogulii cei răi. Băsescu a speculat mai bine decât oricine în ultimii 20 de ani mâncătoria şi ura din interiorul breslei jurnalistice şi dintre vectorii media în general. Pentru a anula o parte dintre mesajele negative transmise de Antena 3 şi Realitatea, în campania din 2009 Traian Băsescu a reuşit să obţină sprijinul unei televiziuni de sertar, ce a exploatat o nişă neocupată, e vorba de B1 TV, şi al unei televiziuni tomberon care ajungea exact la vulgul profund care tresărea plin de simţire la geamparalele, înjurăturile şi glumele cu iz de alcov ce au presărat primul mandat al lui Traian Băsescu.
OTV şi Dan Diaconescu au fost folosiţi pe post de transmiţători de mesaje exact ca şi Realitatea TV în 2004, iar după ce jocurile au fost făcute proprietarul acesteia, Dan Diaconescu, a fost reţinut, la rândul său, de către Parchet, iar televiziunea, călcată la propriu în picioare de o armată de organe de control. E un mod special prin care Traian Băsescu le mulţumeşte celor care i-au fost alături. Sigur că în mod normal un cititor neavizat ar putea spune că preşedintele României acţionează echidistant, extrem de echilibrat, lăsând instituţiile statului să lucreze şi fiind credincios ideii de libertate totală a Justiţiei. Acest lucru ar avea şanse de a fi credibil doar dacă cineva ar veni paraşutat de pe lună şi nu ar fi urmărit deloc comportamentul şi evoluţia scenică ale lui Traian Băsescu.
La rând a venit SOV şi, cu siguranţă, în curând se pregătesc şi Voiculescu, respectiv Patriciu, dar oricând, dată fiind instabilitatea emoţională consacrată a preşedintelui, la rând poate urma şi Boby Păunescu, chiar dacă i-a pus preşedintelui la butonieră o televiziune şi un ziar. Este SOV un pericol public astăzi în România? Se justifică încarcerarea sa pentru 24 de ore sau 29 de zile? Poate alerga, ce sinistru sună pentru un om cu o infirmitate generată de o poliomielită devastatoare, undeva SOV încât să se justifice reţinerea sa după gratii? Sunt extrem de curios cum vor demonstra procurorii cererea de privare de libertate în cazul lui SOV pentru fapte dintr-un dosar petrecut în urmă cu 8 ani sau pentru fapte petrecute în formă continuată ulterior. Cum justifică procurorii reţinerea şoferului lui Vântu? Sunt curios cum va răspunde România astăzi şi mâine în faţa mediei internaţionale şi a cancelariilor occidentale, care vor afla că proprietarul unuia dintre cele două trusturi media ostile preşedintelui şi actualei puteri a fost săltat şi băgat după gratii.
Departe de a părea un act de justiţie normală, reţinerea lui SOV pare o încercare disperată de stopare a gurii de foc Realitatea TV într-un moment în care România se apropie de o toamnă extrem de fierbinte. Reţinerea lui SOV şi fluturarea cătuşelor prin faţa camerelor de luat vederi îl transformă însă pe acesta în victimă inocentă şi desăvârşită a puterii prezidenţiale discreţionare într-o Românie în care puterea judecătorească este departe de a fi independentă de politic. Încă o noapte cu ochii pe televizor, încă un caz judecat la miez de noapte şi încă câteva zile în care românii uită de foame şi de strategii guvernamentale fără conţinut.
Şi peste toate acestea, un semnal puternic pentru toţi proprietarii de media şi jurnaliştii incomozi şi agresivi verbal sau scriptic la adresa puterii de la Cotroceni. Sistemul promovat este menit să ucidă orice formă de critică şi opoziţie democratică. În această toamnă vom asista la cea mai mare încercare pentru democraţia din România. Mă întreb câte cozi de topor se vor găsi în presă care să ajute la deşertificarea morală şi atitudinală a României? Va fi SOV un alt caz de tip Patriciu, Popoviciu, Becali, Costiniu-Căşuneanu, Diaconescu? Să curgă stenogramele, poporul are nevoie de circ.
DISTRIBUIE
Comenteaza
