Florian Ştefănescu -Goangă, ca început în istorie
- Scris de Andrei Marga
- 29 Sep 2010, 01:42
- Editorial
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
Rectoratul Universităţii “Babeş-Bolyai” dezveleşte în 30 septembrie 2010, ora 11:00, în Parcul Memoriei Universitare, bustul lui Florian Ştefănescu-Goangă (1881-1955).
Acesta este un alt omagiu pe care universitatea noastră îl aduce unei personalităţi care nu numai că a reprezentat-o cu pregnanţă şi strălucire, dar a şi fost, în multiple privinţe, un început în istoria universitară clujeană şi naţională.
După studii la Leipzig, în preajma creatorului psihologiei experimentale europene şi mondiale, Wilhelm Wundt, Florian Ştefănescu-Goangă a preluat, în 1923, Catedra de Psihologie Experimentală la Universitatea românească din Cluj, tocmai inaugurată (în 1919). El a pus bazele psihologiei experimentale în capitala culturală a Transilvaniei şi în România. Psihologia înceta astfel să fie doar operă de reflecţie, intrând, şi în ţara noastră, pe ruta cercetărilor de laborator.
În jurul catedrei sale s-a format prima şcoală (în sens propriu) de psihologie din România, cu Liviu Rusu, Nicolae Mărgineanu, Mihai Beniuc, Dimitrie Todoran, George Em. Marica, Alexandru Roşca şi mulţi alţii. Împreună cu sociologul Virgil Bărbat, sub inspiraţia experienţei acestuia în Statele Unite ale Americii, Florian Ştefănescu-Goangă a pus bazele “Extensiunii universitare” – prima instituţie din România modernă programată să asigure impactul universităţii în viaţa comunităţilor. Ales, în 1932, ca rector al Universităţii “Regele Ferdinand I”, Florian Ştefănescu-Goangă avea să devină, după opt ani de exercitare a acestei demnităţi, cel mai de succes rector clujean al perioadei interbelice. Sub conducerea sa universitatea din Cluj a fost reorganizată, dotată fiind cu secretariat modern, servicii de asistenţă socială şi de asistenţă medicală a studenţilor, cu spaţii pentru educaţie fizică şi sport, cu serviciul tehnic, toate reunite în ceea ce s-a numit “Oficiul universitar”. Sub conducerea sa a fost construit, cu sprijinul lui Gheorghe Tătărăscu şi al regelui Carol al II-lea, Colegiul Academic, inaugurat în 1937, în prezenţa familiei regale (clădire devenită mai târziu “Casa Universitarilor”). Florian Ştefănescu-Goangă s-a implicat cu competenţă şi energie greu de epuizat în dezbaterea naţională asupra politicii universitare.
Florian Ştefănescu-Goangă şi-a asumat devreme că a fi intelectual presupune a te angaja în rezolvarea competentă a problemelor comunităţii. El a condus Uniunea Studenţilor Români, în 1902, în relaţie cu ministrul Spiru Haret, şi s-a pronunţat energic în favoarea democraţiei în realităţile româneşti de atunci. A găsit că partidele româneşti au nevoie de structurare şi a intervenit în dezbatere, în 1931, cu articolul “Noi orientări în organizarea partidelor”. S-a înscris în Partidul Liberal de atunci şi a fost numit subsecretar de stat în guvernul Tătărăscu. A fost primul rector clujean ales în două legislaturi.
În faţa valului legionar de la sfârşitul anilor ’30, Florian Ştefănescu-Goangă a pledat pentru protejarea studenţilor de infiltrările extremismului de dreapta şi pentru distanţarea studiilor universitare de înfruntările curente de pe scena politică. Teza sa, “politică până la poarta universităţii”, a fost adecvata reacţie la presiunile la înregimentarea extremistă a studenţilor, după cum aceeaşi teză avea să fie salutară în faţa acţiunilor de îndoctrinare comunistă a corpului universitar, de după 1945. Florian Ştefănescu-Goangă ştia foarte bine că implicarea societală, civică şi politică a intelectualului ţine de natura profesiunilor, dar, în numele unei bune înţelegeri a autonomiei valorilor, şi-a luat măsuri de prevenire a politizării învăţământului şi a reducerii valorii intelectuale la adeziuni politice. Studiul universitar de performanţă al studentului şi opera intelectuală a profesorului trebuie să fie prealabile şi de sine stătătoare, chiar dacă se pun în serviciul cauzelor publice. Politica, pe de altă parte, este o chestiune de datorie cetăţenească şi de maturitate, care au efecte dorite numai dacă stau pe soclul profesionalismului şi culturii. Aşa-zisului “apolitism”, în numele căruia intelectualul nu vrea să vadă sursa răului şi-şi justifică oportunismul, pe de o parte, şi, pe de altă parte, încercării de obţinere de gratificaţii universitare pentru activism politic, Florian Ştefănescu-Goangă li s-a opus, deopotrivă.
Prin toate cele evocate mai sus, Florian Ştefănescu-Goangă rămâne una dintre personalităţile cele mai profilate şi de efectivă referinţă ale istoriei universităţii clujene dintotdeauna. Astăzi, Rectoratul şi comunitatea academică a Universităţii “Babeş-Bolyai” îi aduc un binemeritat şi vibrant omagiu.
După studii la Leipzig, în preajma creatorului psihologiei experimentale europene şi mondiale, Wilhelm Wundt, Florian Ştefănescu-Goangă a preluat, în 1923, Catedra de Psihologie Experimentală la Universitatea românească din Cluj, tocmai inaugurată (în 1919). El a pus bazele psihologiei experimentale în capitala culturală a Transilvaniei şi în România. Psihologia înceta astfel să fie doar operă de reflecţie, intrând, şi în ţara noastră, pe ruta cercetărilor de laborator.
În jurul catedrei sale s-a format prima şcoală (în sens propriu) de psihologie din România, cu Liviu Rusu, Nicolae Mărgineanu, Mihai Beniuc, Dimitrie Todoran, George Em. Marica, Alexandru Roşca şi mulţi alţii. Împreună cu sociologul Virgil Bărbat, sub inspiraţia experienţei acestuia în Statele Unite ale Americii, Florian Ştefănescu-Goangă a pus bazele “Extensiunii universitare” – prima instituţie din România modernă programată să asigure impactul universităţii în viaţa comunităţilor. Ales, în 1932, ca rector al Universităţii “Regele Ferdinand I”, Florian Ştefănescu-Goangă avea să devină, după opt ani de exercitare a acestei demnităţi, cel mai de succes rector clujean al perioadei interbelice. Sub conducerea sa universitatea din Cluj a fost reorganizată, dotată fiind cu secretariat modern, servicii de asistenţă socială şi de asistenţă medicală a studenţilor, cu spaţii pentru educaţie fizică şi sport, cu serviciul tehnic, toate reunite în ceea ce s-a numit “Oficiul universitar”. Sub conducerea sa a fost construit, cu sprijinul lui Gheorghe Tătărăscu şi al regelui Carol al II-lea, Colegiul Academic, inaugurat în 1937, în prezenţa familiei regale (clădire devenită mai târziu “Casa Universitarilor”). Florian Ştefănescu-Goangă s-a implicat cu competenţă şi energie greu de epuizat în dezbaterea naţională asupra politicii universitare.
Florian Ştefănescu-Goangă şi-a asumat devreme că a fi intelectual presupune a te angaja în rezolvarea competentă a problemelor comunităţii. El a condus Uniunea Studenţilor Români, în 1902, în relaţie cu ministrul Spiru Haret, şi s-a pronunţat energic în favoarea democraţiei în realităţile româneşti de atunci. A găsit că partidele româneşti au nevoie de structurare şi a intervenit în dezbatere, în 1931, cu articolul “Noi orientări în organizarea partidelor”. S-a înscris în Partidul Liberal de atunci şi a fost numit subsecretar de stat în guvernul Tătărăscu. A fost primul rector clujean ales în două legislaturi.
În faţa valului legionar de la sfârşitul anilor ’30, Florian Ştefănescu-Goangă a pledat pentru protejarea studenţilor de infiltrările extremismului de dreapta şi pentru distanţarea studiilor universitare de înfruntările curente de pe scena politică. Teza sa, “politică până la poarta universităţii”, a fost adecvata reacţie la presiunile la înregimentarea extremistă a studenţilor, după cum aceeaşi teză avea să fie salutară în faţa acţiunilor de îndoctrinare comunistă a corpului universitar, de după 1945. Florian Ştefănescu-Goangă ştia foarte bine că implicarea societală, civică şi politică a intelectualului ţine de natura profesiunilor, dar, în numele unei bune înţelegeri a autonomiei valorilor, şi-a luat măsuri de prevenire a politizării învăţământului şi a reducerii valorii intelectuale la adeziuni politice. Studiul universitar de performanţă al studentului şi opera intelectuală a profesorului trebuie să fie prealabile şi de sine stătătoare, chiar dacă se pun în serviciul cauzelor publice. Politica, pe de altă parte, este o chestiune de datorie cetăţenească şi de maturitate, care au efecte dorite numai dacă stau pe soclul profesionalismului şi culturii. Aşa-zisului “apolitism”, în numele căruia intelectualul nu vrea să vadă sursa răului şi-şi justifică oportunismul, pe de o parte, şi, pe de altă parte, încercării de obţinere de gratificaţii universitare pentru activism politic, Florian Ştefănescu-Goangă li s-a opus, deopotrivă.
Prin toate cele evocate mai sus, Florian Ştefănescu-Goangă rămâne una dintre personalităţile cele mai profilate şi de efectivă referinţă ale istoriei universităţii clujene dintotdeauna. Astăzi, Rectoratul şi comunitatea academică a Universităţii “Babeş-Bolyai” îi aduc un binemeritat şi vibrant omagiu.
DISTRIBUIE
Comenteaza
