DISTRIBUIE
Universitatea “Babeş-Bolyai” acordă, în 12 octombrie 2010, cel mai înalt titlu academic doamnei Angela Merkel, doctor în ştiinţe,
Cancelarul federal al Germaniei, pentru merite istorice în configurarea unui nou fel de a face politică, în abordarea inovativă a problemelor contemporane şi în consolidarea unităţii europene. Argumentele majore ale deciziei Senatului instituţiei noastre pot fi rezumate după cum urmează.
În primul rând, doamna Angela Merkel, după o carieră foarte apreciată ca ministru federal şi preşedinte al partidului din care face parte, a câştigat alegerile parlamentare din 2005. Cu perspicacitate şi exemplară devoţiune faţă de Germania, domnia sa a chemat rivalii tradiţionali, CDU şi SPD, cu inflexibilă onestitate şi francheţe, să coopereze la guvernare în interesul germanilor. Formulei lui Willy Brandt “Mehr Demokratie wagen!” doamna Angela Merkel i-a adăugat deviza “Mehr Freiheit wagen!” şi a spus: “Oferim tuturor grupurilor societăţii noastre – economice, sindicate, biserici, comunităţi religioase, ştiinţă, cultură – o cooperare corectă şi plină de încredere, căci noi suntem convinşi că merită să lucrăm pentru Germania. Merită, căci aici sunt patria noastră şi viitorul nostru!”. (Robin Mishra, Hsrg. Angela Merkel Macht Worte. Die Standpunkte der Kanzlerin, Herder, Freiburg in Breisgau, 2010, p. 50). Aceste cuvinte nu au rămas declaraţii de ocazie, ci au fost, invariabil, linia de conduită a Cancelarei germane. S-a spus, pe drept, că doamna Angela Merkel “a inaugurat modelul politicii ce vine”. Aş spune modelul politicii marilor coaliţii, dar şi al politicii în slujba unor valori comune, lămurite şi respectate de politicieni competenţi şi cu simţ al răspunderii pentru comunitate.
În al doilea rând, doamna Angela Merkel a intervenit cu soluţii inovative la probleme stringente ale societăţii moderne târzii. Am în vedere, spre exemplu, ceea ce s-a petrecut în după-amiaza zilei de 10 octombrie 2008, când sistemul financiar mondial se afla în faţa pericolului prăbuşirii. Atunci, Cancelara federală Angela Merkel a luat decizia istorică: intervenţia guvernamentală cu 480 de miliarde de euro în sprijinul băncilor. Câteva ore mai târziu, preşedintele SUA avea să anunţe intervenţia guvernului american cu 700 de miliarde de dolari. Ideea celebrului “Konjunkturpaket” a făcut epocă. Doamna Angela Merkel a transformat, cu pricepere, clarviziune şi curaj, clipele vecine unei prăbuşiri financiare a lumii civilizate într-un succes. “Economia mondială – spunea domnia sa în acel moment – trăieşte în aceste săptămâni cea mai gravă criză din ultimii douăzeci de ani ai ultimului secol. În ultima săptămână, pieţele hotărâtoare ale sistemului nostru economic, pieţele monetare, au devenit practic incapabile de funcţionare.” (Robin Mishra, op. cit. p. 51). Concluzia pe care doamna Angela Merkel a tras-o a rămas, de asemenea, de importanţă istorică: “Avem de-a face cu excese ale pieţelor. Sarcina statului într-o economie de piaţă socială este controlul. Statul este păzitorul ordinii.” (Ibidem, p. 54). Iar cine cunoaşte evoluţia ulterioară a dezbaterilor internaţionale despre criza financiară izbucnită în 2008 ştie că tocmai această concluzie s-a confirmat.
Am în vedere, ca un alt exemplu, faptul că doamna Angela Merkel a apărat, în maniera cea mai convingătoare, printre liderii politici ai timpului nostru, responsabilitatea politicianului pentru ceea ce se petrece în societate. Într-o epocă în care răspunderea politicienilor dispare în spatele procedurilor sau în dosul pretextelor şi diversiunilor, în care, altfel spus, indiferenţa reprezentanţilor publici creşte, Angela Merkel a spus cât se poate de limpede: “Îmi asum explicit coresponsabilitatea politicii pentru conştiinţa din comunitate în ceea ce priveşte normele, ideile şi atitudinile. Efortul etic este o problemă de supravieţuire a statului modern.” (Ibidem, p. 108).
Am în vedere, ca al treilea exemplu, faptul că, la rândul ei, Cancelara federală a Germaniei a arătat, pe drept – la distanţă de indiferentismul care se creează aproape inevitabil prin postularea neintervenţiei viziunilor în treburile statului – că “politica nu dă rezultate fără un fundament care se află dincolo de treburile curente”. Domnia sa a dat glas convingerii profunde după care “creştinismul nu este nepolitic şi a determinat hotărâtor rădăcinile Europei” (Ibidem, p. 108). Între implicarea bisericilor în politica curentă şi sterila abstinenţă politică, doamna Angela Merkel reprezintă o concepere profundă a politicii împreună cu fundamente care vin din marea tradiţie iudeo-creştină a Europei. Ea a argumentat cât se poate de limpede că “din imaginea creştină a omului nu se lasă derivate indicaţii concrete de acţiune în toate problemele politice ale zilei pentru partide şi parlamente. Voinţa decizională şi credinţa – sunt două lumi diferite. Ştim, însă, de asemenea: imaginea creştină a omului nu este vreo formulă abstractă, politic fără obligaţii; ea este mai mult decât atât. Ea oferă orientare şi linie de conduită.” (pp. 109-110).
Am în vedere, ca al patrulea exemplu, împrejurarea că doamna Angela Merkel a pus mereu accentul, în deciziile pe care le-a luat, pe acea “educaţie (Bildung)” care a făcut gloria şcolilor germane. Domnia sa a reformulat într-un mod clarvăzător deviza lui Ludwig Erhard, care-şi propunea “Bunăstare pentru toţi!”, în deviza “Educaţie pentru toţi!”, argumentând că “bunăstare pentru toţi înseamnă astăzi şi mâine educaţie pentru toţi” (Ibidem, p. 87). Domnia sa a argumentat cu deplină limpezime că “puterea libertăţii, ţara ideilor, răspunderea în lume – acestea au făcut Germania puternică... şi o fac şi astăzi” (Ibidem, p. 149). Cancelara federală a Germaniei a arătat, chiar în dezbaterile asupra bugetului: “Ştim că creativitatea oamenilor este cea mai importantă forţă productivă pe care o avem. De aceea domeniul educaţiei se află în centrul investiţiilor: pentru acesta se pun la dispoziţie două treimi din investiţiile activate, împreună, de federaţie şi de către landuri.” (Ibidem, p. 60). Politica germană a educaţiei este astăzi, din nou, ca urmare a acestei optici a guvernului federal, una dintre cele mai inovative în zilele noastre.
În al treilea rând, angajamentul paneuropean al Germaniei postbelice a aflat în doamna Angela Merkel o reprezentare lucidă şi impunătoare. Domnia sa a arătat foarte limpede: “Dacă Europa noastră va fi de succes nu este încă stabilit astăzi. Dar este datoria noastră să luptăm pentru aceasta; faptul este pentru mine neîndoielnic.” (Ibidem, p.179). La distanţă de fatalismele şi oportunismele vremii noastre, Cancelara federală a Germaniei a argumentat că “globalizarea nu este ceva de felul unui destin. Nu, noi avem şansa şi avem datoria de a lua sub control globalizarea. În acest sens trebuie să punem în mişcare forţele noastre politice. Numai aşa modelul nostru de economie şi societate europeană se va susţine şi în timpurile globalizării.” (Ibidem, p. 178). În reflecţiile asupra Europei unite, doamna Angela Merkel a dat impulsuri noi şi fecunde.
Astăzi, sub numele doamnei Angela Merkel se adună intervenţii energice, de importanţă crucială pentru orientările Germaniei, ale Uniunii Europene şi ale lumii de astăzi. Sintagmele ce-i rezumă vederile – “Fără libertate nu este nimic”, “Libertate în răspundere”, “Educaţie pentru toţi”, “Ştiinţa autentică nu poate fi separată de etică”, “Trebuie să devenim mai luptători”, “Germania poate mai mult”, “Acolo unde suntem noi este centrul”, “Să înaintăm în deschidere”, “Să nu aplicăm şabloane în privinţa fostei RDG”, “Să recunoaştem singularitatea Holocaustului”, “Germania nu va lăsa niciodată singur Israelul”, “Europa este unică” şi altele – aceste sintagme, aşadar, sunt grăitoare prin ele însele şi i-au procurat prestigiu. Actualul cancelar german, doamna Angela Merkel, marchează, prin deciziile şi acţiunile Domniei Sale, în mod benefic, istoria germanilor de astăzi şi a devenit reper pentru acţiune în Europa şi în lume.
În primul rând, doamna Angela Merkel, după o carieră foarte apreciată ca ministru federal şi preşedinte al partidului din care face parte, a câştigat alegerile parlamentare din 2005. Cu perspicacitate şi exemplară devoţiune faţă de Germania, domnia sa a chemat rivalii tradiţionali, CDU şi SPD, cu inflexibilă onestitate şi francheţe, să coopereze la guvernare în interesul germanilor. Formulei lui Willy Brandt “Mehr Demokratie wagen!” doamna Angela Merkel i-a adăugat deviza “Mehr Freiheit wagen!” şi a spus: “Oferim tuturor grupurilor societăţii noastre – economice, sindicate, biserici, comunităţi religioase, ştiinţă, cultură – o cooperare corectă şi plină de încredere, căci noi suntem convinşi că merită să lucrăm pentru Germania. Merită, căci aici sunt patria noastră şi viitorul nostru!”. (Robin Mishra, Hsrg. Angela Merkel Macht Worte. Die Standpunkte der Kanzlerin, Herder, Freiburg in Breisgau, 2010, p. 50). Aceste cuvinte nu au rămas declaraţii de ocazie, ci au fost, invariabil, linia de conduită a Cancelarei germane. S-a spus, pe drept, că doamna Angela Merkel “a inaugurat modelul politicii ce vine”. Aş spune modelul politicii marilor coaliţii, dar şi al politicii în slujba unor valori comune, lămurite şi respectate de politicieni competenţi şi cu simţ al răspunderii pentru comunitate.
În al doilea rând, doamna Angela Merkel a intervenit cu soluţii inovative la probleme stringente ale societăţii moderne târzii. Am în vedere, spre exemplu, ceea ce s-a petrecut în după-amiaza zilei de 10 octombrie 2008, când sistemul financiar mondial se afla în faţa pericolului prăbuşirii. Atunci, Cancelara federală Angela Merkel a luat decizia istorică: intervenţia guvernamentală cu 480 de miliarde de euro în sprijinul băncilor. Câteva ore mai târziu, preşedintele SUA avea să anunţe intervenţia guvernului american cu 700 de miliarde de dolari. Ideea celebrului “Konjunkturpaket” a făcut epocă. Doamna Angela Merkel a transformat, cu pricepere, clarviziune şi curaj, clipele vecine unei prăbuşiri financiare a lumii civilizate într-un succes. “Economia mondială – spunea domnia sa în acel moment – trăieşte în aceste săptămâni cea mai gravă criză din ultimii douăzeci de ani ai ultimului secol. În ultima săptămână, pieţele hotărâtoare ale sistemului nostru economic, pieţele monetare, au devenit practic incapabile de funcţionare.” (Robin Mishra, op. cit. p. 51). Concluzia pe care doamna Angela Merkel a tras-o a rămas, de asemenea, de importanţă istorică: “Avem de-a face cu excese ale pieţelor. Sarcina statului într-o economie de piaţă socială este controlul. Statul este păzitorul ordinii.” (Ibidem, p. 54). Iar cine cunoaşte evoluţia ulterioară a dezbaterilor internaţionale despre criza financiară izbucnită în 2008 ştie că tocmai această concluzie s-a confirmat.
Am în vedere, ca un alt exemplu, faptul că doamna Angela Merkel a apărat, în maniera cea mai convingătoare, printre liderii politici ai timpului nostru, responsabilitatea politicianului pentru ceea ce se petrece în societate. Într-o epocă în care răspunderea politicienilor dispare în spatele procedurilor sau în dosul pretextelor şi diversiunilor, în care, altfel spus, indiferenţa reprezentanţilor publici creşte, Angela Merkel a spus cât se poate de limpede: “Îmi asum explicit coresponsabilitatea politicii pentru conştiinţa din comunitate în ceea ce priveşte normele, ideile şi atitudinile. Efortul etic este o problemă de supravieţuire a statului modern.” (Ibidem, p. 108).
Am în vedere, ca al treilea exemplu, faptul că, la rândul ei, Cancelara federală a Germaniei a arătat, pe drept – la distanţă de indiferentismul care se creează aproape inevitabil prin postularea neintervenţiei viziunilor în treburile statului – că “politica nu dă rezultate fără un fundament care se află dincolo de treburile curente”. Domnia sa a dat glas convingerii profunde după care “creştinismul nu este nepolitic şi a determinat hotărâtor rădăcinile Europei” (Ibidem, p. 108). Între implicarea bisericilor în politica curentă şi sterila abstinenţă politică, doamna Angela Merkel reprezintă o concepere profundă a politicii împreună cu fundamente care vin din marea tradiţie iudeo-creştină a Europei. Ea a argumentat cât se poate de limpede că “din imaginea creştină a omului nu se lasă derivate indicaţii concrete de acţiune în toate problemele politice ale zilei pentru partide şi parlamente. Voinţa decizională şi credinţa – sunt două lumi diferite. Ştim, însă, de asemenea: imaginea creştină a omului nu este vreo formulă abstractă, politic fără obligaţii; ea este mai mult decât atât. Ea oferă orientare şi linie de conduită.” (pp. 109-110).
Am în vedere, ca al patrulea exemplu, împrejurarea că doamna Angela Merkel a pus mereu accentul, în deciziile pe care le-a luat, pe acea “educaţie (Bildung)” care a făcut gloria şcolilor germane. Domnia sa a reformulat într-un mod clarvăzător deviza lui Ludwig Erhard, care-şi propunea “Bunăstare pentru toţi!”, în deviza “Educaţie pentru toţi!”, argumentând că “bunăstare pentru toţi înseamnă astăzi şi mâine educaţie pentru toţi” (Ibidem, p. 87). Domnia sa a argumentat cu deplină limpezime că “puterea libertăţii, ţara ideilor, răspunderea în lume – acestea au făcut Germania puternică... şi o fac şi astăzi” (Ibidem, p. 149). Cancelara federală a Germaniei a arătat, chiar în dezbaterile asupra bugetului: “Ştim că creativitatea oamenilor este cea mai importantă forţă productivă pe care o avem. De aceea domeniul educaţiei se află în centrul investiţiilor: pentru acesta se pun la dispoziţie două treimi din investiţiile activate, împreună, de federaţie şi de către landuri.” (Ibidem, p. 60). Politica germană a educaţiei este astăzi, din nou, ca urmare a acestei optici a guvernului federal, una dintre cele mai inovative în zilele noastre.
În al treilea rând, angajamentul paneuropean al Germaniei postbelice a aflat în doamna Angela Merkel o reprezentare lucidă şi impunătoare. Domnia sa a arătat foarte limpede: “Dacă Europa noastră va fi de succes nu este încă stabilit astăzi. Dar este datoria noastră să luptăm pentru aceasta; faptul este pentru mine neîndoielnic.” (Ibidem, p.179). La distanţă de fatalismele şi oportunismele vremii noastre, Cancelara federală a Germaniei a argumentat că “globalizarea nu este ceva de felul unui destin. Nu, noi avem şansa şi avem datoria de a lua sub control globalizarea. În acest sens trebuie să punem în mişcare forţele noastre politice. Numai aşa modelul nostru de economie şi societate europeană se va susţine şi în timpurile globalizării.” (Ibidem, p. 178). În reflecţiile asupra Europei unite, doamna Angela Merkel a dat impulsuri noi şi fecunde.
Astăzi, sub numele doamnei Angela Merkel se adună intervenţii energice, de importanţă crucială pentru orientările Germaniei, ale Uniunii Europene şi ale lumii de astăzi. Sintagmele ce-i rezumă vederile – “Fără libertate nu este nimic”, “Libertate în răspundere”, “Educaţie pentru toţi”, “Ştiinţa autentică nu poate fi separată de etică”, “Trebuie să devenim mai luptători”, “Germania poate mai mult”, “Acolo unde suntem noi este centrul”, “Să înaintăm în deschidere”, “Să nu aplicăm şabloane în privinţa fostei RDG”, “Să recunoaştem singularitatea Holocaustului”, “Germania nu va lăsa niciodată singur Israelul”, “Europa este unică” şi altele – aceste sintagme, aşadar, sunt grăitoare prin ele însele şi i-au procurat prestigiu. Actualul cancelar german, doamna Angela Merkel, marchează, prin deciziile şi acţiunile Domniei Sale, în mod benefic, istoria germanilor de astăzi şi a devenit reper pentru acţiune în Europa şi în lume.
DISTRIBUIE
Comenteaza
