Cum i-a mai dat o şansă Marga preşedintelui Băsescu

Ca să fie cât se poate de clar încă de la început vreau să spun încă o dată sus şi tare, am repetat-o pe trei televiziuni aseară, Băsescu şi Boc pot să le mulţumească lui Marga şi UBB că au mai avut o dată şansa să o salute în mod direct pe Angela Merkel în România.

Cancelarul Germaniei nu putea să vină la Cluj, unde a fost invitată încă din primăvara lui 2009 - ZIUA de CLUJ a publicat în exclusivitate invitaţia oficială în 2 august 2009 – fără să treacă pe la capitala lor pentru a-i saluta pe preşedintele României, domnul Traian Băsescu, şi pe premierul României, domnul Emil Boc. Ceea ce nu ştim însă decât pe surse şi decât speculativ este ceea ce au discutat în spatele declaraţiilor de presă cea mai puternică femeie din lume şi conducătorul “Panzerului german” cu preşedintele şi premierul României. Ştim totuşi că Merkel nu s-a sfiit să bată obrazul autorităţilor române cu privire la încetinirea procesului de retrocedare a proprietăţilor abuziv confiscate şi, nu în ultimul rând, asupra retrocedării bunurilor şi proprietăţilor bisericilor, printre care, bineînţeles, cea evanghelică. Aşa cum nu s-a sfiit deloc să bată obrazul autorităţilor din cauza lipsei de transparenţă a licitaţiilor publice, adică, mai pe înţelesul tuturor, a licitaţiilor “trucate”, precum şi a datoriilor uriaşe către firmele cu capital german.

Deşi în astfel de momente în mod normal săbiile se vâră în teacă, fiind mult mai importantă motivaţia pentru România ca ţară în context european decât motivaţia strict pentru un oraş sau pentru o universitate, spiritul jurnalismului cârcotaş nu mă lasă în pace şi mă întreb dacă distinsa doamnă Merkel ar fi venit la fel de deschisă şi comunicativă în cazul în care invitaţia i-ar fi fost adresată de către domnul Funeriu, am înţeles că ăsta e un fel de ministru, de către domnul Cotoi Voinescu, un fost jurnalist devenit lingău de serviciu, de către Cătălin Avramescu, pur şi simplu un bou care şi-a permis acum un an să-l atace în mod public pe Andrei Marga şi competenţele acestuia, de către Silviu Prigoană şi tomberoanele sale, de către distinsa mademoisille blondă din guvern, cu tot cu poşeta Hermes din dotare, de către shutzul de voturi, nu de portmonee de la Paris, omul din cada de baie Baconski, sau de către însuşi Emil Boc, un fel de premier în exerciţiu, odată respectat atât în UBB, cât şi în propriul oraş, sau chiar de către preşedintele a 5,2 milioane de români, ce prin anul doi de mandat se visa un fel de lider regional?

Greu de crezut că aparatul de consilieri i-ar fi permis distinsei doamne să vină într-o ţară unde invitaţia era adresată de unul dintre personajele de mai sus. Dacă ar exista puţină decenţă în această ţară şi respect ar trebui ca mâine să curgă scrisori de mulţumiri către UBB din partea unor lideri politici complet incapabili de a crea dialog real cu marii lideri ai Europei şi ai lumii. Aseară târziu, când mă pregăteam să scriu acest editorial, mi-am propus iniţial să-mi umezesc vârful limbii în ciocolată şi să îmi fac trepanaţie la creier pentru a nu fi critic cu privire la personajele de mai sus. M-am gândit că ar fi mult mai sănătos să îi las în suficienţa lor penibilă şi să discut strict despre semnificaţia vizitei doamnei Merkel din punct de vedere politic, istoric şi regional. De asemenea, mă gândeam că o analiză rece a discursului distinsei doamne e preferabilă unor lături vărsate în capul unor personaje afectate oricum, în marea lor parte, de cretinism. Cu toate acestea, analiza rece şi scrisul “politically corect” atunci când vine vorba despre personaje cocoţate întâmplător în anumite funcţii publice nu sunt determinante pentru un om care “dacă vrea să înjure înjură” şi încă cu patos şi pe absolut oricine în afara ierarhilor bisericeşti. Mă rog, nu mai spun decât că din punctul meu de vedere vizita de ieri a doamnei Merkel este similară pentru Cluj cu vizita Regelui Ferdinand
Întregitorul si chiar cu vizita lui Franz Iosef.

Şi ca lucrurile să fie clare, mai spun un singur lucru: dacă cineva îşi mai permite să-l critice în mod nejustificat pe domnul rector Andrei Marga nu voi ezita să-i vărs toate lăturile de care sunt în stare drept în creştetul capului. După ce am văzut live la Vatican momentul în care Papa Benedict s-a ridicat în picioare şi a venit 10-15 metri în mulţime pentru a schimba câteva vorbe cu rectorul UBB şi după ce am asistat ieri la ceremonia de decernare a titlului Doctor Honoris Causa unuia dintre primii cinci lideri ai lumii contemporane, acasă la Cluj-Napoca, în clădirea maiestuoasă a UBB, mai pot să spun doar atât: doar ticăloşii mai pot să-i conteste calităţile rectorului UBB. Cele două episoade mi-au dovedit că un astfel de om trebuie cultivat, şi nu atacat. Trebuie căutat şi stimat, şi nu ocolit şi redus la tăcere. Şi totuşi, considerând că nu am spus nimic din ceea ce am spus până acum, trebuie să notez faptul că discursul doamnei cancelar a fost unul al unui adevărat lider modern şi în primul rând al unui lider vizionar.

Cine se aştepta ca Angela Merkel să facă declaraţii explozive sau să anunţe investiţii fie nu ştie absolut deloc ce înseamnă discursul la o astfel de vizită, fie doreşte să fie un optimist incurabil, dar fără fundament. Discursul a fost exact cum trebuia să fie la un astfel de eveniment de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa. Un lider la un asemenea nivel nu face declaraţii şi nici nu anunţă investiţii, aşa cum unii se aşteptau să audă. Un astfel de lider enunţă politici transnaţionale şi aduce analiza rece a unei situaţii la nivel de axiomă. Discursul doamnei Merkel a avut cel puţin 3 teme majore, prima fiind indiscutabil cea de recunoaştere a multiculturalităţii UBB, o universitate care, cum spunea doamna Merkel în cuvântarea sa, are 3 linii esenţiale de studiu. Prima, în limba română, prezentă în 21 de facultăţi, apoi linia maghiară prezentă în 17 facultăţi şi a 3-a, linia germană prezentă în 11 facultăţi. Practic, cancelarul Germaniei a dat ieri un bobârnac celor care, de câţiva ani deja, încearcă să insinueze şi nu numai, chiar să instituie ideea că linia maghiară din UBB e văduvită, neexistând cu adevărat un învăţământ multietnic şi multicultural. Enunţarea celor 3 linii de studiu demonstrează încă o dată caracterul multicultural al acestei universităţi de prestigiu.

De altfel, Cancelarul a subliniat pe parcursul discursului său unitatea în diversitate a Transilvaniei şi multietnicitatea şi multiculturalitatea spaţiului transilvan, în care românii, maghiarii şi germanii au convieţuit şi coexistat, reuşind să împrumute unii de la alţii, devenind un melanj cu totul unic şi cu atât mai mult de luat ca exemplu în context european. Nu a uitat să menţioneze Sibiul ca centru al comunităţii germane din Transilvania şi România, amintind de întâlnirea de dimineaţă cu reprezentanţii etnicilor germani. De asemenea, în cea de-a doua parte a discursului, în care a făcut consideraţii privind politica Uniunii Europene şi abordarea crizei de către UE şi statele ei, între care şi Germania, Domnia Sa a făcut o declaraţie extrem de importantă, de altfel, reluată după cea făcută azi dimineaţă la Palatul Cotroceni, privitoare la situaţia specială a Transnistriei şi o strategie comună în privinţa Balcanilor de Vest, dar şi a Moldovei. O altă temă interesantă abordată a fost cea cu privire la datoriile împovărătoare, “datoriile iresponsabile” şi miza pe un “scut euro”, temă prezentă şi în discursul de ieri din Bulgaria.

e altfel, tema Transnistriei şi marcarea teritoriului de influenţă germană au fost unul dintre scopurile ce au reieşit în urma vizitelor în România şi Bulgaria. Dar România a mai avut de cel puţin trei ori această şansă. În ‘90 şi ‘91 a preferat influenţa franceză în defavoarea celei germane, probabil influenţaţi de şcoala franceză a premierului de atunci, Petre Roman. Imediat după vizita lui Gerhard Schroeder, vizită ce a urmat demersurilor de apropiere de Germania iniţiate de Vasile Puşcaş şi Ioan Rus în Guvernul Năstase, genialul preşedinte Traian Băsescu a enunţat, fără să îl întrebe nimeni nimic, noua axă Washington-Londra-Bucureşti. O axă care dădea o palmă nepermisă unei Europe dominate de Germania şi Franţa. Iar a treia şansă ratată de Traian Băsescu a fost cea în care prin eventuala desemnare a lui Klaus Johannis ca premier al României, Traian Băsescu ar fi reuşit să recreeze o axă istorică Viena-Berlin. A ratat-o şi pe aceasta. Să sperăm că de această dată şansa deschisă de Universitatea Babeş-Bolyai şi de rectorul acestei instituţii, Andrei Marga, nu va mai fi ratată de către încă preşedintele României, Traian Băsescu.

Dacă cineva are curiozitatea să analizeze discursurile doamnei Merkel de la Sofia şi Bucureşti, va putea vedea diferenţa de mesaj transmis de Angela Merkel cu privire la abordarea crizei şi a politicilor promovate de guvernele celor două ţări. De asemenea, la Sofia nu îmi amintesc ca doamna Merkel să fi făcut referire în vreo intervenţie la “corupţie”. În România a ţinut să menţioneze că în Schengen nu prea e OK cu acest flagel. Restul e istorie.