Stenogramele Vântului sunt incomplete

Influenţă şi putere, convorbiri telefonice între un patron de trust de presă, politicieni, jurnalişti şi directori ai vectorilor media deţinuţi de mogul, toate aruncate ca o pânză de păianjen peste o Românie care moare de foame, dar care se bucură citind despre familiaritatea relaţiilor telefonice dintre mogul şi politicieni.

99,9 % politicieni de opoziţie, “duşmani ai preşedintelui”, adversari ai acestuia în accepţiunea sistemului politic democratic. Sigur că stenogramele convorbirilor lui Vântu şochează cetăţeanul României profunde prin limbaj şi familiaritate. Românii sunt foarte obişnuiţi ca în spatele micului ecran să se găsească prsonaje cu un limbaj mai elevat şi cu un comportament distins. Nu, România are exact acei politicieni care reprezintă un astfel de popor. Niciunii nu sunt mai buni decât ceilalţi. Relevanţa privitoare la procesul în care SOV a fost trimis în judecată pentru favorizarea fugarului Nicolae Popa este absolut nulă, orice încearcă să ne povestească procurorii implicaţi în acest caz. Nimeni nu va reuşi să ne explice vreodată care e relevanţa scoaterii din dosar sau mai bine spus a punerii în dosar la “liberă privire” a stenogramelor care ocupă spaţiul mediatic de două zile.

Chestiunea cu profilul psihologic al învinuitului, în speţă Sorin Ovidiu Vântu, e de-a dreptul penibilă, dacă nu chiar ticăloasă. Personal, ca jurnalist şi ca trăitor în această ţară, mă sperie faptul că informaţii fără relevanţă în acest caz sunt scoase din context şi împrăştiate ca rahatul în ventilator, pe de-o parte, pentru ca presiunea publică să crească pe judecătorii din caz şi să-i influenţeze în consecinţă, iar pe de altă parte, pentru a da satisfacţie unui om şi a decredibiliza o întreagă suită de vectori de imagine aflaţi în opoziţie cu Personajul suprem. De ce au ieşit acum stenogramele, de ce vor mai ieşi, de ce ele sunt rostogolite exact de acele instituţii media acuzate în timp de pact cu Cotroceniul nu este deloc greu de ghicit.

Dacă privim ce s-a întâmplat săptămâna trecută, când Antena 3 şi Realitatea, în special, au dat zile în şir picioare în gura puterii, punând presiune uriaşă pe actuala putere şi susţinând pe faţă mişcările protestatarilor din Ministerul Finanţelor şi cel al Muncii, trebuie să înţelegem că momentul publicării stenogramelor este unul venit ca răspuns la ceea ce s-a întâmplat. Sigur că este extrem de greu să încerc să demonstrez că Traian Băsescu a dorit, în realitate, decredibilizarea jurnaliştilor şi a realizatorilor de programe ai Realităţii TV în general, în paralel cu o încercare de a decredibiliza liderii opoziţiei într-un moment extrem de important pentru lupta politică din această toamnă fierbinte.

Stenogramele au apărut pe piaţă, sigur ele existând într-un dosar ce a devenit public în momentul în care s-au trimis spre instanţă, exact în ziua în care opoziţia unită - PNL şi PSD - a anunţat moţiunea de cenzură peste o săptămână. Din convorbirile publicate, liderii opoziţiei, în special Crin Antonescu, Mircea Geoană şi Adrian Năstase, nu ies extrem de onorabil. Dar, până la urmă, ce au făcut aceşti oameni pentru ca ei să fie blamaţi de poporul însetat de sânge, care continuă să creadă în caracterul de luptător pentru dreptate şi antimogulic al preşedintelui Traian Băsescu? Sigur, aceştia au vorbit de multe ori extrem de familiar cu un duşman declarat al lui Traian Băsescu şi cu un “mogul rău”.

Poate dacă ei vorbeau cu un “mogul bun” asemeni lui Bobby Păunescu, situaţia ar fi fost cu totul alta. Dar ei au făcut “greşeala” în accepţiunea prezidenţială, precum şi a ţuţerilor prezidenţiali să discute cu Sorin Ovidiu Vântu, ceea ce pentru poporul ce a votat antimogulic pe 6 decembrie poate fi blamabil. Dar până la urmă, aceşti oameni au vorbit cu proprietarul de fapt şi de drept al celui mai influent post de televiziune din acel moment şi, totodată, ownerul celui mai important trust media la acea vreme, Realitatea-Caţavencu, care îngloba trei cotidiene naţionale, două televiziuni de ştiri şi una dedicată femeilor, plus o multitudine de publicaţii on-line şi săptămânale tip revistă sau tip glossy.

Aceştia pur şi simplu nu ar fi putut evita să vorbească cu Sorin Ovidiu Vântu deoarece, pentru a înţelege exact puterea pe care a deţinut-o acest om în România ultimilor 10 ani şi modul în care s-a raportat clasa politică la el, ar trebui doar ca cineva să aibă curiozitatea să scoată din arhivele Parchetului sau ale SRI convorbirile pe care acelaşi personaj, care atunci nu era deloc sinistru, le purta cu Traian Băsescu, Cristian Boureanu, Valeriu Stoica, Elena Udrea, Radu Berceanu, Adriean Videanu, Călin Popescu-Tăriceanu, Dan Radu Ruşanu, Cozmin Guşă sau alte personaje care formau în 2003-2004 coaliţia pentru răsturnarea lui Adrian Năstase şi a puterii pesediste, avându-l ca portstindard pe Traian Băsescu.

Convorbirile dintre Traian Băsescu şi Sorin Ovidiu Vântu vă asigur că nu sunt deloc mai puţin savuroase decât cele pe care le-aţi citit în ultimele 2 zile, ca să nu mai vorbesc de convorbirile dintre Sorin Ovidiu Vântu şi Elena Udrea, Dorin Cocoş, Adrian Petrache, Sorin Besciu ori Sorin Vulpescu, deveniţi în ultimii ani stâlpi de nădejde ai băsescianismului de tip antimogulic. Ce nu înţeleg eu cu exactitate este când a devenit SOV un mogul rău şi devastator pentru România? În momentul în care l-a ajutat pe Traian Băsescu în decembrie 2004 să câştige bătălia cu Adrian Năstase, în momentul în care l-a ajutat pe acelaşi preşedinte să-şi susţină public simulacrul eliberării aşa-zişilor “răpiţi din Irak” sau în momentul în care l-a sprijinit direct pe Traian Băsescu pentru a-l călca în picioare pe nepotul mătuşii Tamara.

Acest lucru îmi permit să-i întreb şi pe colegii mei de breaslă care luni şi marţi au încercat să ne arate “harta relaţiilor lui SOV” pe baza unor înregistrări parţiale ale procurorilor. Eu sunt unul dintre aceia care pentru a înţelege corect “profilul psihologic al inculpatului” ar trebui să citesc sau să audiez şi convorbirile celor care s-au folosit din plin de Sorin Ovidiu Vântu pentru a se căţăra la putere. Sau s-au folosit reciproc. Aştept în continuare de aproape un an convorbirile pre şi post “parcări de la Tâncăbeşti”...