Cât de atractiv mai este Clujul pentru investitori?

Investiţiile contribuie la angrenarea mai multor ramuri ale economiei şi la crearea de locuri de muncă, având impact pozitiv pentru evoluţia produsului intern brut pe termen mediu şi lung. Ele pot fi considerate motorul dezvoltării durabile a unei economii sau a unei regiuni.

Din această cauză, în contextul actual atragerea de investiţii trebuie considerată un element fundamental.

România a intrat pe harta investitorilor străini începând cu 2000. Procesele de privatizare, perspectivele de aderare la structurile euroatlantice, stabilizarea macroeconomică, potenţialul de evoluţie a pieţei interne, dimensiunea pieţei şi costurile reduse cu forţa de muncă au fost principalii factori care au determinat companiile străine să îşi dorească să fie prezente aici. Astfel, am asistat la intrări semnificative de capital străin în majoritatea sectoarelor economice pe parcursul ultimilor ani. Cu toate acestea, în 2009 România ocupa doar locul 39 în lume din punct de vedere al stocului de investiţii străine directe (aproximativ 79 mld. dolari).

Din păcate, regiunea Nord-Vest nu s-a numărat printre preferatele fluxurilor de investiţii străine directe. De exemplu, în 2008 stocul de investiţii străine directe în regiune reprezenta doar 4,3% din totalul pe ţară. Foarte puţin, dacă îl comparăm cu Bucureşti-Ilfov, cu peste 60% din total. Dar şi cu alte regiuni, cum ar fi Centru, cu 8,5% din total. Surprinzător, am putea spune, având în vedere o serie de avantaje comparative ale regiunii, cum ar fi proximitatea de Occident, prezenţa unui centru universitar important sau costul redus cu forţa de muncă. Cu toate acestea, putem interpreta şi pozitiv aceste cifre. Ele exprimă potenţialul de atragere de investiţii străine pe termen mediu şi lung. Mai mult, Regiunea Nord-Vest ar putea învăţa din experienţa celorlalte regiuni din România în materie de investiţii străine directe.

Cu o populaţie de peste 300.000 de locuitori, Cluj-Napoca este cel mai important centru economic din Regiunea Nord-Vest. Oraşul numit şi “Comoara Transilvaniei” se remarcă în primul rând ca un important centru universitar. Conform statisticilor recente, în 2009 numărul studenţilor se situa la 60.000. Cu alte cuvinte, metropola oferă investitorilor accesul la forţă de muncă calificată. Din punct de vedere macrosectorial, în economia Clujului se remarcă sectoarele financiar-bancar (al doilea centru financiar al României) şi IT. De asemenea, industria prelucrătoare. Iar în ultimii ani am asistat la dezvoltarea sectorului de servicii (extrafinanciare) prin prezenţa mai multor companii cu activităţi de BPO (business process outsourcing).

Criza economico-financiară a scos în evidenţă vulnerabilităţile economiilor şi regiunilor. În procesele de reducere a costurilor şi restructurare, costurile cu forţa de muncă au revenit în prim-planul deciziilor de investiţii. Astfel, în plină criză economică mondială, companii precum Nokia au ales să îşi localizeze o parte dintre operaţiuni la Cluj. Rezultatele acestor investiţii nu au întârziat să apară. Rata şomajului în Cluj a scăzut până la 3% în 2007 şi 2008, iar în 2009 s-a situat sub nivelul mediu pe ţară. Cu toate acestea, ar trebui să analizăm şi calitatea actului investiţional. O dezvoltare durabilă nu se poate realiza strict prin investiţii orientate spre sectoarele intensive în forţa de muncă. Sunt nenumărate exemple de regiuni din Europa şi nu numai care au avut de pierdut pe termen lung din dezvoltarea economică având ca suport astfel de sectoare. Altfel spus, este nevoie de o redirecţionare a investiţiilor din sfera sectoarelor intensive în forţa de muncă spre sectoare intensive în capital şi tehnologie. Dar un astfel de proces presupune în primul rând realizarea unei strategii de dezvoltare regională pe termen mediu şi lung.

Cluj-Napoca ar putea deveni un releu pentru investitorii străinii. Un centru pentru investitorii din China care doresc să fie cât mai aproape de piaţa unică europeană. Un centru pentru investitorii occidentali care doresc să fie prezenţi pe pieţele din Europa de Est. Un astfel de proces presupune multe eforturi atât din plan central, cât şi local. Desigur, accesul la consultanţă şi fonduri europene reprezintă un avantaj. Dar extrem de important este şi climatul macroeconomic, percepţia investitorilor cu privire la perspectivele de evoluţie a economiei interne şi regionale. Din păcate, în prezent riscurile macroeconomice din plan intern sunt în prim-plan şi mai puţin factorii competitivi. Nu în ultimul rând, este necesară o implicare mai puternică a factorilor locali pentru promovarea regiunii în exterior (o strategie proactivă de atragere de fluxuri de investiţii străine).

Andrei RĂDULESCU, analist Target Capital