Autostrada lui Boc

Autostrada lui Boc
Autostrada mea, autostrada ta, autostrada noastră, autostrada voastră, autostrada lor, autostrada lui.
Până la urmă, după 6 ani de zbateri, de acuzaţii mai mult sau mai puţin fondate, de blocaje voite sau involuntare, de presiune mediatică sau declaraţii mai mult sau mai puţin ostile ale mai- marilor vremii, avem, Clujul, Ardealul, şi România mai are 52 de km de autostradă. Sigur, putem spune că are încă 10 km de autostradă, dar, în realitate, pentru Cluj sunt importanţi toţi cei 52. E mult, e puţin, depinde din ce parte priveşti şi cum priveşti. Dacă priveşti comparativ cu Ungaria, Cehia, Austria ori Polonia sau, de ce nu, cu Bulgaria, sigur că e foarte puţin. Dacă însă priveşti la ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în România din punct de vedere al construirii de autostrăzi şi drumuri rapide, cu siguranţă este foarte mult.

Oricât de critic, de acid, de tăios sau de ranchiunos ai fi, nu poţi să nu recunoşti, atunci când e cazul, lucrurile bune. Tocmai pentru ca să poţi critica, atunci când e cazul, cu maximă echidistanţă şi cu un real echilibru, asumat şi rece trebuie să poţi spune lucrurilor pe nume şi să nu eziţi să o faci atunci când există şi lucruri concrete, lucruri palpabile, realizate printr-un efort comun, dar, trebuie spus, printr-un real aport al premierului clujean al României. Sunt cât se poate de sincer când spun că nu cred că am fi avut nici aceşti 52 de km de autostradă vitali pentru descongestionarea traficului din Cluj, Turda şi Câmpia Turzii în cazul în care la Palatul Victoria locatar temporar nu era fostul primar al Clujului, Emil Boc. Poate sau, de ce nu, cu siguranţă lui Emil Boc i se pot reproşa foarte multe.

De la faptul că şi-a luat colaboratori mult mai proşti decât el, până la faptul că a refuzat, pur şi simplu, să se înconjoare de specialişti reali în economie şi mai ales macroeconomie, după modelul Angelei Merkel, al lui David Cameron şi Barack Obama, ştiind foarte bine şi fiind cât se poate de conştient că marele lui minus, ca lider al guvernului, este exact expertiza economică. Dar lui Emil Boc nu i se poate reproşa de către nimeni, nici de către subsemnatul, că este o persoană de rea- intenţie, fără suflet pentru zona care l-a consacrat ca politician sau fără preocupare pentru binele acestei zone. Nu, toate aceste trei lucruri nu pot să-i fie reproşate lui Emil Boc deoarece pentru Cluj-Napoca, pentru judeţul Cluj şi pentru Ardeal, premierul Boc a realizat lucruri concrete şi a încercat să facă în aşa fel încât distribuirile sau redistribuirile bugetare să sprijine exact investiţiile din această zonă.

Cu ani în urmă, mai precis acum cu doi ani, aveam o discuţie extrem de dură cu un important lider politic local de la un alt partid decât Emil Boc, dar aflat în coaliţia guvernamentală, căruia îi spuneam că pentru mine, ca trăitor la Cluj şi în Ardeal, va fi foarte important ca venirea lui Emil Boc la Palatul Victoria să însemne, în primul rând, avantaje pentru Cluj. Sigur că gândeam probabil atât pentru distinsul domn respectiv, cât şi pentru alţii, uşor meschin şi naţionalist, dacă nu ultra-local, dar am spus-o şi atunci şi o repet şi acum, că într-o ţară în care redistribuirea puţinei bogăţii existente la nivel bugetar nu s-a realizat niciodată într-un mod foarte transparent şi echilibrat, ci după interesele unor personaje influente prezente în structurile de putere, a venit vremea ca şi Clujul să primească ceea ce ar fi meritat cu adevărat să aibă încă din ‘90.

Am spus-o şi atunci şi o spun şi acum că dacă este să luăm cazul Bacău, atât de vehiculat de mass-media, se poate vedea diferenţa între ceea ce spun băcăuanii despre ceea ce au făcut Viorel Hrebenciuc şi fraţii Sechelariu pentru acel oraş şi judeţ, băcăuanii care sunt într-o totală contradicţie cu ceea ce spune restul ţării. Sigur că această autostradă are mai mulţi părinţi şi mai mulţi naşi, dar chiar aşa scurtă cum e ea, nimeni nu poate contesta faptul că e foarte importantă pentru Cluj. Sigur că are importanţa sa faptul că ea a fost susţinută puternic în 2003-2004, în momentul pregătirii contractului şi al semnării acestuia de către Ioan Rus, Vasile Dâncu, Vasile Puşcaş şi Sorin Bota. Sigur că nimeni nu poate contesta faptul că Marius Nicoară şi Horea Uioreanu s-au bătut în faţa lui Tăriceanu la vremea respectivă sau a lui Ludovic Orban mai târziu, cel puţin cum au făcut-o Emil Boc şi Daniel Buda împotriva ministrului Dobre sau chiar a preşedintelui Traian Băsescu şi a premierului Tăriceanu pe vremea când aceştia din urmă susţineau Coridorul 4 în faţa Autostrăzii Transilvania.

Sigur că probabil pentru această autostradă au făcut lobby şi Eckstein Kovacs Peter pe când era senator sau Laszlo Attila, Mate Levente şi ceilalţi reprezentanţi UDMR, având în vedere că Autostrada Transilvania leagă perfect zona locuită de maghiari cu M 3-ul maghiar şi Budapesta. Autostrada Transilvania, am spus-o şi o repet, a fost singurul proiect la nivel regional în Transilvania, poate caz unic în România ultimilor 20 de ani, susţinut în forţă de toţi parlamentarii şi liderii politici cel puţin de la Cluj, indiferent de culoarea politică pe care au avut-o sau o au. Cu toate acestea, cu tot acest front comun al puterii şi opoziţiei din ultimii şase ani, cei 52 de km existenţi şi funcţionali astăzi se datorează în primul rând lui Emil Boc. Nu mi-e ruşine să spun asta şi o pot susţine în faţa oricărui om care, orbit de simpatiile politice sau de evoluţiile în multe cazuri ciudate ale cestui om, s-ar grăbi să susţină contrariul în acest caz. Să fie foarte clar, dacă Emil Boc nu ar fi fost premierul României în aceşti doi ani, şansa ca Autostrada Transilvania, mă rog aceşti 52 de km din Autostrada Transilvania, să fie daţi în folosinţă era minimă.

Într-o ţară intrată în criză profundă din punct de vedere economic şi într-un moment în care alocările bugetare pentru plata salariilor, pensiilor şi alocaţiilor au depăşit 50% din totalul alocărilor bugetare anuale, faptul că a existat un om, un clujean, care să direcţioneze bani către autostrada ardelenilor, dar în primul rând a clujenilor e un lucru care trebuie aplaudat la Cluj, chiar dacă, probabil, la nivel naţional se vede altfel. Cu riscul ca, pentru confratele Mircea Badea sau alţi grăitori la Bucureşti, cei 52 de km de autostradă să însemne doar o “ciozvârtă de autostradă” sau o “centură de ocolire mai largă a Clujului”, trebuie spus sus şi tare, fără teama de a cădea în ridicol sau de a fi criticaţi, că astăzi avem cei 52 de km de autostradă ca rezultantă directă a faptului că fostul primar al Clujului, actualul premier Emil Boc, s-a aflat în aceşti doi ani la Palatul Victoria. Mulţumiri şi felicitări în acest caz, domnule Emil Boc, asta neînsemnând că nu am avut, nu am şi probabil nu voi avea suficiente motive să fiu cât se poate de critic cu Dumneavoastră atunci când consider că greşiţi. Astăzi însă meritaţi mulţumiri şi felicitări.


Comenteaza