DISTRIBUIE
Unde sunt romii în tablourile identităţilor? Romii lipsesc din marea parte a descrierilor de situaţie din Europa, iar faptul are explicaţii multiple.
În primul rând, romii nu şi-au creat o elită intelectuală capabilă să le reconstituie istoria şi să le precizeze locul în istorie. În Europa nu ţi se recunoaşte identitatea până nu prezinţi un certificat istoric. În al doilea rând, în interacţiunile cu celelalte grupuri care s-au identificat, romii se prezintă încă drept un grup difuz, neorganizat şi ignorabil. În al treilea rând, romii nu s-au pregătit şi structurat profesional în aşa măsură încât să joace un rol distinct, recognoscibil în economia actuală. Ei nu pot indica acum vreun sector economic semnificativ pe care-l reprezintă. În al patrulea rând, romii nu au folosit sistemul educaţional pus în funcţiune în ţările europene din ultimele secole şi plătesc cu preţul marginalizării lacunele prelungite ale educaţiei.
Ca urmare a acestor factori, romii sunt, înainte de toate, marginalizaţi. Un elocvent volum (Mark Norman Templeton, On the Margins. Roma and Public Services in Romania, Bulgaria and Macedonia. Open Society Institute, New York, 2001) vorbea de 2-7% din populaţia României, Bulgariei şi Macedoniei care sunt romi şi “overrepresented in all categories in need of social protection the very poor, the long-term unemployed, the unskilled, the uneducated, members of large families, and individuals without residence permits, identity documents or citizenship papers” (p. 2). În social protection, health care, housing - în toate aceste domenii romii sunt dezavantajaţi şi au cea mai mică parte, chiar şi atunci când astfel de ţinte se realizează.
Aceste caracteristici ale “marginalizării” nu sunt doar istorice. “Although Roma have historically been among the poorest people in Europe, this has been an unprecedented collapse in their living conditions in the former socialist countries. While most Roma had jobs during the socialist era, formal unemployment is now widespread. Even in the new EU member states and leading candidate countries, the levels of poverty are striking. Roma poverty rates range between 4-10 times than non-Roma in Bulgaria, Hungary and Romania. Because of higher birth rates, the relative size of the Roma population is increasing across the region” (Dena Ringold, Mitchell A. Orenstein, Erika Wilkens, Roma in Expanding Europe: Breaking the Poverty Circle, The World Bank, Washington DC, 2005, p. 2). De aceea, “sărăcia (poverty)” este marea provocare la adresa romilor europeni şi a europenilor, cărora le pasă de situaţia romilor. În tranziţia care a avut loc după 1989, de la socialismul oriental la societăţile deschise de astăzi, cum se spune în acelaşi studiu, “the poverty and social exclusion ... are more acute for Roma. Transition has had a worse impact on Roma than other groups of interconnected reasons: legacies of past policies, low skill levels and educational attainment of Roma, a tendency toward cultural separation, a history of poor relations with the mainstream societies and states of Europe, poor policy responses, and a reduction in social spending caused in large part by macroeconomic decline” (p. 23).
Marginalizarea şi lovirea de sărăcie nu încheie însă soarta romilor europeni. La acestea se adaugă imediat “discriminarea (discrimination)”: romii sunt priviţi ca oameni de altă categorie. “Discriminarea” începe cu cea din copilărie (chiar din jocurile copiilor) şi se resimte deja la nivelul şcolii. Comisia Europeană semnala, pe drept (Comisia Europeană, Segregation of Roma Children in Education. Addressing Structural Discrimination through the Race Equality Directive, 2007), că în ţările noi membre ale Uniunii Europene copiii romi suferă discriminări în forme variate şi duc până la urmă la “absenteeism and drop out, the accommodation to a travelling way of living and on the unintended effects residential segregation” (p. 4).
Ca urmare a acestor factori, romii sunt, înainte de toate, marginalizaţi. Un elocvent volum (Mark Norman Templeton, On the Margins. Roma and Public Services in Romania, Bulgaria and Macedonia. Open Society Institute, New York, 2001) vorbea de 2-7% din populaţia României, Bulgariei şi Macedoniei care sunt romi şi “overrepresented in all categories in need of social protection the very poor, the long-term unemployed, the unskilled, the uneducated, members of large families, and individuals without residence permits, identity documents or citizenship papers” (p. 2). În social protection, health care, housing - în toate aceste domenii romii sunt dezavantajaţi şi au cea mai mică parte, chiar şi atunci când astfel de ţinte se realizează.
Aceste caracteristici ale “marginalizării” nu sunt doar istorice. “Although Roma have historically been among the poorest people in Europe, this has been an unprecedented collapse in their living conditions in the former socialist countries. While most Roma had jobs during the socialist era, formal unemployment is now widespread. Even in the new EU member states and leading candidate countries, the levels of poverty are striking. Roma poverty rates range between 4-10 times than non-Roma in Bulgaria, Hungary and Romania. Because of higher birth rates, the relative size of the Roma population is increasing across the region” (Dena Ringold, Mitchell A. Orenstein, Erika Wilkens, Roma in Expanding Europe: Breaking the Poverty Circle, The World Bank, Washington DC, 2005, p. 2). De aceea, “sărăcia (poverty)” este marea provocare la adresa romilor europeni şi a europenilor, cărora le pasă de situaţia romilor. În tranziţia care a avut loc după 1989, de la socialismul oriental la societăţile deschise de astăzi, cum se spune în acelaşi studiu, “the poverty and social exclusion ... are more acute for Roma. Transition has had a worse impact on Roma than other groups of interconnected reasons: legacies of past policies, low skill levels and educational attainment of Roma, a tendency toward cultural separation, a history of poor relations with the mainstream societies and states of Europe, poor policy responses, and a reduction in social spending caused in large part by macroeconomic decline” (p. 23).
Marginalizarea şi lovirea de sărăcie nu încheie însă soarta romilor europeni. La acestea se adaugă imediat “discriminarea (discrimination)”: romii sunt priviţi ca oameni de altă categorie. “Discriminarea” începe cu cea din copilărie (chiar din jocurile copiilor) şi se resimte deja la nivelul şcolii. Comisia Europeană semnala, pe drept (Comisia Europeană, Segregation of Roma Children in Education. Addressing Structural Discrimination through the Race Equality Directive, 2007), că în ţările noi membre ale Uniunii Europene copiii romi suferă discriminări în forme variate şi duc până la urmă la “absenteeism and drop out, the accommodation to a travelling way of living and on the unintended effects residential segregation” (p. 4).
DISTRIBUIE
Comenteaza
