DISTRIBUIE
A fost un şoc urmat de un murmur de emoţie reală... Ne-au năpădit pe toţi lacrimile la propriu! A venit cumplitul Comunicat aseară când nimic nu anunţa o seară mai altfel decât celelalte din aceste vremi. Mitropolitul Nostru a plecat...! Ardealul este mai sărac de ieri, de la 19:25! România creştină plânge! Unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române, cel mai respectat Înalt Ierarh al BOR, şi-a început călătoria spre Înaltul Cerului, spre Împărăţia Cerurilor.
E greu să vorbeşti despre un Înalt Ierarh, mai ales când acesta a fost şi o personalitate culturală de excepţie. Vorbind despre ÎPS Bartolomeu Ierarhul, eşti obligat să vorbeşti şi despre Valeriu Anania, scriitorul. Sigur că întreaga suflare a ortodocşilor transilvăneni s-a rugat în aceste ultime zile pentru sănătatea Înaltului prelat, dar sigur că gândurile negre i-au măcinat, chiar dacă zilele au fost puse înaintea “nopţii”. Trebuie spus că ultimii doi ani au fost extrem de dificili atât pentru Mitropolia Clujului, cât şi pentru Înaltul Bartolomeu. Speculaţiile nu au întârziat să apară, nu atât pe culoarele Mitropoliei de la Cluj, cât şi pe cele ale Patriarhiei şi mai ales ale Mitropoliei de la Sibiu.
ÎPS Bartolomeu, un tradiţionalist al BOR şi un păstrător al cutumelor şi dogmelor ca nimeni altul în zilele de azi, şi-ar fi dorit poate ca urmaşul său pe scaunul mitropolitan să fie un apropiat şi un vieţuitor din cadrul Mitropoliei Sale. Acesta este PS Irineu Bistriţeanul şi, poate, PS Vasile Someşanul, episcopul vicar, care sunt, practic, urmaşii de drept ai Mitropolitului Bartolomeu, sau ÎPS Andrei de Alba Iulia. Dar “lupta” pentru Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului “se va decide” în Sfântul Sinod al BOR.
Pentru a înţelege exact ceea ce se poate întâmpla şi cum va arăta viitorul Mitropoliei, trebuie să ne întoarcem la momentul în care, după trecerea la cele veşnice a Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aripa tradiţionalistă, istoricistă a BOR a militat pentru impunerea Înaltului Bartolomeu în poziţia de patriarh. Era, cu siguranţă, o încununare a unei vieţi dedicate bisericii şi enoriaşilor săi. Nu s-a vrut, nu s-a putut, Bunul Dumnezeu a vrut să se întâmple altceva cu fiul său luminat, poate prea luminat pentru o componenţă a Sinodului mai puţin aplecată spre... Să ne ierte Dumnezeu, nu putem vorbi cu păcat!
Dan Ciachir, unul dintre scriitorii şi eseiştii buni cunoscători ai dogmelor şi frământărilor din BOR, spunea zilele trecute că “Ardealul l-a vrut pe Bartolomeu”, afirmând că înfiinţarea Mitropoliei cu sediul la Cluj, contestată de unii, a fost un act cât se poate de firesc.
Acest act ar fi venit, conform distinsului intelectual, ca unul absolut firesc şi ca o îndreptare a unei nedreptăţi la care presa vremii a făcut din plin referire, respectiv nealegerea episcopului de Alba Iulia, ÎPS Andrei (Andreicuţ), în rangul de Mitropolit al Ardealului, funcţia revenind unuia dintre apropiaţii actualului patriarh, ÎPS Laurenţiu Streza, cel care a urmat în scaunul mitropolitan al lui Andrei Şaguna blândului mitropolit Antonie Plămădeală. De altfel, este interesant că, şi în ziua de azi, judeţe din Ardeal, ca Hunedoara sau Arad, sunt integrate Mitropoliei Banatului, sub oblăduirea ecumenicului mitropolit Corneanu, şi nu Ardealului, cum ar fi fost aproape normal. Referirea lui Dan Ciachir la faptul că “Ardealul l-a vrut pe Bartolomeu” este la momentul 1993, atunci când Înaltul Bartolomeu a ajuns arhiepiscop la Cluj.
Dar luptele din sânul Bisericii Ortodoxe au fost şi rămân redutabile. Aripa tradiţionalistă, păstrătoare a dogmelor, a fost până aseară condusă de către ÎPS Bartolomeu, Mitropolitul Clujului. În momentul când acesta s-a ridicat dintre credincioşii săi urcând spre Ceruri, Biserica Ortodoxă Română a rămas fără cel mai de seamă păstrător al tradiţiilor sale. Sunt tot mai multe zvonuri că actualul patriarh şi Sfântul Sinod vor încerca să meargă până la desfiinţarea Mitropoliei cu sediul la Cluj, lucru care ar fi nefiresc şi ar arăta că în noiembrie 2005 s-a săvârşit o greşeală. Acest fapt, pe fondul nemulţumirilor sociale reale şi al presiunilor economice şi politice, ar constitui o bombă cu ceas în regiunea Ardealului de Nord. Jurnalistul Florian Bichir afirma că, din punctul lui de vedere, această decizie a posibilei desfiinţări ar fi cu totul neecumenică şi ar demonstra că BOR e neserioasă.
Până la urmă, Sfântul Sinod, dominat de apropiaţii actualului patriarh, Daniel, va avea ultimul cuvânt în desemnarea urmaşului Înaltului Bartolomeu. Potrivit unor surse din interiorul Bisericii, patriarhul nu doreşte ca PS Irineu Bistriţeanul să fie continuatorul misiunii Înaltului Bartolomeu în Ardealul de Nord. De asemenea, aceleaşi surse şoptesc pe culoarele afumate de lumânările priveghiului ale aşezămintelor bisericeşti despre faptul că nici ÎPS Andrei de Alba Iulia nu ar fi susţinut de apropiaţii patriarhului, deşi, în mod normal, acesta ar merita să ajungă pe scaunul mitropolitan de la Cluj, ca o reparaţie morală pentru ceea ce i s-a întâmplat la “bătălia” pentru scaunul mitropolitan de la Sibiu. Sunt voci care vorbesc despre aducerea lui ÎPS Ioan Selejan, episcopul Harghitei şi Covasnei, la conducerea Mitropoliei de la Cluj (acesta fiind unul dintre apropiaţii actualului patriarh) sau despre o mutare spectaculoasă, respectiv impunerea Înaltului Lucian Mic, episcop de Caransebeş (locul de unde a plecat spre scaunul mitropolitan de la Sibiu ÎPS Laurenţiu Streza, un alt ierarh BOR apropiat de Patriarhul Daniel).
E foarte posibil ca, oricare ar fi fost dorinţa Mitropolitului Clujului, Bartolomeu, lăsată chiar cu “limbă de moarte”, aceasta să nu fie respectată de către BOR. În interiorul Sfântului Sinod vocea “Leului Ardealului”, Înaltul Bartolomeu, a fost una respectată şi, nu de puţine ori, temută. Astăzi însă, Mitropolitul de la Cluj a fost luat dintre noi, păcătoşii, de către Bunul Dumnezeu. Au rămas doar lucrările Sale şi amintirea unui Ierarh vrednic, iubit şi, mai ales, respectat deopotrivă de către credincioşii săi şi de către adversarii săi, deloc puţini la număr peste vremi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Înaltul Nostru!
Vezi aici un editorial pe aceeaşi temă scris de Vasile Dâncu pentru Q Magazine
ÎPS Bartolomeu, un tradiţionalist al BOR şi un păstrător al cutumelor şi dogmelor ca nimeni altul în zilele de azi, şi-ar fi dorit poate ca urmaşul său pe scaunul mitropolitan să fie un apropiat şi un vieţuitor din cadrul Mitropoliei Sale. Acesta este PS Irineu Bistriţeanul şi, poate, PS Vasile Someşanul, episcopul vicar, care sunt, practic, urmaşii de drept ai Mitropolitului Bartolomeu, sau ÎPS Andrei de Alba Iulia. Dar “lupta” pentru Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului “se va decide” în Sfântul Sinod al BOR.
Pentru a înţelege exact ceea ce se poate întâmpla şi cum va arăta viitorul Mitropoliei, trebuie să ne întoarcem la momentul în care, după trecerea la cele veşnice a Preafericitului Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, aripa tradiţionalistă, istoricistă a BOR a militat pentru impunerea Înaltului Bartolomeu în poziţia de patriarh. Era, cu siguranţă, o încununare a unei vieţi dedicate bisericii şi enoriaşilor săi. Nu s-a vrut, nu s-a putut, Bunul Dumnezeu a vrut să se întâmple altceva cu fiul său luminat, poate prea luminat pentru o componenţă a Sinodului mai puţin aplecată spre... Să ne ierte Dumnezeu, nu putem vorbi cu păcat!
Dan Ciachir, unul dintre scriitorii şi eseiştii buni cunoscători ai dogmelor şi frământărilor din BOR, spunea zilele trecute că “Ardealul l-a vrut pe Bartolomeu”, afirmând că înfiinţarea Mitropoliei cu sediul la Cluj, contestată de unii, a fost un act cât se poate de firesc.
Acest act ar fi venit, conform distinsului intelectual, ca unul absolut firesc şi ca o îndreptare a unei nedreptăţi la care presa vremii a făcut din plin referire, respectiv nealegerea episcopului de Alba Iulia, ÎPS Andrei (Andreicuţ), în rangul de Mitropolit al Ardealului, funcţia revenind unuia dintre apropiaţii actualului patriarh, ÎPS Laurenţiu Streza, cel care a urmat în scaunul mitropolitan al lui Andrei Şaguna blândului mitropolit Antonie Plămădeală. De altfel, este interesant că, şi în ziua de azi, judeţe din Ardeal, ca Hunedoara sau Arad, sunt integrate Mitropoliei Banatului, sub oblăduirea ecumenicului mitropolit Corneanu, şi nu Ardealului, cum ar fi fost aproape normal. Referirea lui Dan Ciachir la faptul că “Ardealul l-a vrut pe Bartolomeu” este la momentul 1993, atunci când Înaltul Bartolomeu a ajuns arhiepiscop la Cluj.
Dar luptele din sânul Bisericii Ortodoxe au fost şi rămân redutabile. Aripa tradiţionalistă, păstrătoare a dogmelor, a fost până aseară condusă de către ÎPS Bartolomeu, Mitropolitul Clujului. În momentul când acesta s-a ridicat dintre credincioşii săi urcând spre Ceruri, Biserica Ortodoxă Română a rămas fără cel mai de seamă păstrător al tradiţiilor sale. Sunt tot mai multe zvonuri că actualul patriarh şi Sfântul Sinod vor încerca să meargă până la desfiinţarea Mitropoliei cu sediul la Cluj, lucru care ar fi nefiresc şi ar arăta că în noiembrie 2005 s-a săvârşit o greşeală. Acest fapt, pe fondul nemulţumirilor sociale reale şi al presiunilor economice şi politice, ar constitui o bombă cu ceas în regiunea Ardealului de Nord. Jurnalistul Florian Bichir afirma că, din punctul lui de vedere, această decizie a posibilei desfiinţări ar fi cu totul neecumenică şi ar demonstra că BOR e neserioasă.
Până la urmă, Sfântul Sinod, dominat de apropiaţii actualului patriarh, Daniel, va avea ultimul cuvânt în desemnarea urmaşului Înaltului Bartolomeu. Potrivit unor surse din interiorul Bisericii, patriarhul nu doreşte ca PS Irineu Bistriţeanul să fie continuatorul misiunii Înaltului Bartolomeu în Ardealul de Nord. De asemenea, aceleaşi surse şoptesc pe culoarele afumate de lumânările priveghiului ale aşezămintelor bisericeşti despre faptul că nici ÎPS Andrei de Alba Iulia nu ar fi susţinut de apropiaţii patriarhului, deşi, în mod normal, acesta ar merita să ajungă pe scaunul mitropolitan de la Cluj, ca o reparaţie morală pentru ceea ce i s-a întâmplat la “bătălia” pentru scaunul mitropolitan de la Sibiu. Sunt voci care vorbesc despre aducerea lui ÎPS Ioan Selejan, episcopul Harghitei şi Covasnei, la conducerea Mitropoliei de la Cluj (acesta fiind unul dintre apropiaţii actualului patriarh) sau despre o mutare spectaculoasă, respectiv impunerea Înaltului Lucian Mic, episcop de Caransebeş (locul de unde a plecat spre scaunul mitropolitan de la Sibiu ÎPS Laurenţiu Streza, un alt ierarh BOR apropiat de Patriarhul Daniel).
E foarte posibil ca, oricare ar fi fost dorinţa Mitropolitului Clujului, Bartolomeu, lăsată chiar cu “limbă de moarte”, aceasta să nu fie respectată de către BOR. În interiorul Sfântului Sinod vocea “Leului Ardealului”, Înaltul Bartolomeu, a fost una respectată şi, nu de puţine ori, temută. Astăzi însă, Mitropolitul de la Cluj a fost luat dintre noi, păcătoşii, de către Bunul Dumnezeu. Au rămas doar lucrările Sale şi amintirea unui Ierarh vrednic, iubit şi, mai ales, respectat deopotrivă de către credincioşii săi şi de către adversarii săi, deloc puţini la număr peste vremi. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Înaltul Nostru!
Vezi aici un editorial pe aceeaşi temă scris de Vasile Dâncu pentru Q Magazine
DISTRIBUIE
Comenteaza
