DISTRIBUIE
Institutul Naţional de Statistică (INS) a comunicat primele estimări cu privire la evoluţia economiei României în trimestrul IV în 2010. Conform acestor estimări, Produsul Intern Brut (PIB) a crescut cu 0,1% raportat la trimestrul III, însă comparativ cu trimestrul IV 2009 economia internă a scăzut cu 0,5% (serie ajustată sezonier). Astfel, în 2010 PIB-ul României a consemnat un declin de 1,2% raportat la 2009.
La prima vedere, datele comunicate de INS exprimă semnale pozitive. În primul rând, evoluţia trimestrială sugerează că economia s-a stabilizat după contracţia din trimestrul III, determinată de măsurile de consolidare bugetară. Cu alte cuvinte, se pare că şocul consolidării bugetare pare să fi fost depăşit. Astfel, putem vorbi despre rezistenţa economiei interne faţă de măsurile brutale de consolidare bugetară implementate de la
1 iulie (majorarea taxei pe valoarea adăugată la 24% şi reducerea salariilor din sectorul public cu 25%). Totodată, am putea vorbi despre atingerea minimului de către economie încă din ultimele luni ale anului trecut. Pentru aceasta este necesar să aşteptăm datele din trimestrul I, care vor fi comunicate în luna mai. Datele din trimestrele următoare vor arăta în ce măsură economia României a intrat sau nu într-un nou ciclu economic. Nu în ultimul rând, aceste date au luat prin surprindere nu doar analiştii economici, dar şi previziunile elaborate de instituţiile financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional previziona un declin de 1,9% an/an).
Privind pe ansamblu 2010, putem spune că a fost al doilea an de ajustare a economiei, în contextul celei mai severe crize economice mondiale din ultimele decenii. De altfel, 2010 a fost anul ajustării sectorului public (2009, cel al ajustării sectorului privat). Pe de altă parte, putem spune că 2010 a fost anul cererii externe. După declinul de 14% an/an din 2009, exporturile au crescut cu 27% an/an în 2010, depăşind nivelul maxim stabilit în 2008. Cererea externă a fost impulsionată de relansarea economiei Uniunii Europene, principalul partener comercial al României. Avansul cererii externe s-a resimţit favorabil la nivelul industriei interne. Cu alte cuvinte, am asistat la efecte de “spill-over” dinspre cererea externă spre cea internă. După declinul de 5,94% an/an din 2009, producţia industrială a crescut cu 4,34% an/an în 2010, conform datelor Eurostat. Cu toate acestea, ritmul de evoluţie a industriei româneşti în 2010 a fost inferior celui consemnat la nivelul Zonei Euro (7,14% an/an).
Pe de altă parte, componentele principale ale cererii interne au continuat să se contracte în 2010. Spre exemplu, comerţul cu amănuntul (care deţine o pondere importantă în consumul privat - principala componentă a PIB) s-a contractat pentru al doilea an consecutiv, resimţind măsurile de consolidare bugetară. Însă ritmul de contracţie s-a atenuat de la 10,25% an/an în 2009 la 5,46% an/an în 2010. Totodată, sectorul construcţiilor, intensiv în capital, a continuat să se contracte în 2009 (cu 13,33% an/an), o scădere mai pronunţată fiind consemnată pe segmentul construcţiilor rezidenţiale (24,57% an/an). Pe segmentul lucrărilor de inginerie civilă declinul a fost de doar 3,48% an/an.
Aşa cum am menţionat anterior, sunt semnale de atingere/depăşire a punctului de inflexiune de către economia internă încă din ultimele luni ale anului 2010. Cu alte cuvinte, am putea spune că ceea ce a fost mai greu a fost depăşit. Însă atingerea minimului nu trebuie confundată cu intrarea într-un nou ciclu economic, mai ales că se menţin o serie de factori de risc, atât din plan internaţional, dar şi din plan intern. Din plan extern se menţionează în acest context criza finanţelor publice, criza valutară, măsurile de atenuare a presiunilor inflaţioniste în China. Pe plan intern se menţin riscurile bugetar, politic şi social.
Economia internă va continua să resimtă consecinţele acestei crize de proporţii şi în perioada următoare. Cea mai severă criză economico-financiară mondială din ultimele decenii a scos la iveală vulnerabilităţile economiei interne şi a determinat un declin al PIB-ului potenţial. Astfel, este destul de ridicată probabilitatea ca ritmul de evoluţie a economiei interne în noul ciclu economic să fie inferior celui consemnat în perioada 2001-2008.
Pe termen scurt, ritmul de evoluţie a economiei interne va fi dependent de factori precum cererea externă, investiţiile statului în economie, dezgheţarea creditării, procesul de consolidare bugetară, continuarea reformelor structurale, atragerea de investiţii străine directe şi de finanţare europeană.
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
1 iulie (majorarea taxei pe valoarea adăugată la 24% şi reducerea salariilor din sectorul public cu 25%). Totodată, am putea vorbi despre atingerea minimului de către economie încă din ultimele luni ale anului trecut. Pentru aceasta este necesar să aşteptăm datele din trimestrul I, care vor fi comunicate în luna mai. Datele din trimestrele următoare vor arăta în ce măsură economia României a intrat sau nu într-un nou ciclu economic. Nu în ultimul rând, aceste date au luat prin surprindere nu doar analiştii economici, dar şi previziunile elaborate de instituţiile financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional previziona un declin de 1,9% an/an).
Privind pe ansamblu 2010, putem spune că a fost al doilea an de ajustare a economiei, în contextul celei mai severe crize economice mondiale din ultimele decenii. De altfel, 2010 a fost anul ajustării sectorului public (2009, cel al ajustării sectorului privat). Pe de altă parte, putem spune că 2010 a fost anul cererii externe. După declinul de 14% an/an din 2009, exporturile au crescut cu 27% an/an în 2010, depăşind nivelul maxim stabilit în 2008. Cererea externă a fost impulsionată de relansarea economiei Uniunii Europene, principalul partener comercial al României. Avansul cererii externe s-a resimţit favorabil la nivelul industriei interne. Cu alte cuvinte, am asistat la efecte de “spill-over” dinspre cererea externă spre cea internă. După declinul de 5,94% an/an din 2009, producţia industrială a crescut cu 4,34% an/an în 2010, conform datelor Eurostat. Cu toate acestea, ritmul de evoluţie a industriei româneşti în 2010 a fost inferior celui consemnat la nivelul Zonei Euro (7,14% an/an).
Pe de altă parte, componentele principale ale cererii interne au continuat să se contracte în 2010. Spre exemplu, comerţul cu amănuntul (care deţine o pondere importantă în consumul privat - principala componentă a PIB) s-a contractat pentru al doilea an consecutiv, resimţind măsurile de consolidare bugetară. Însă ritmul de contracţie s-a atenuat de la 10,25% an/an în 2009 la 5,46% an/an în 2010. Totodată, sectorul construcţiilor, intensiv în capital, a continuat să se contracte în 2009 (cu 13,33% an/an), o scădere mai pronunţată fiind consemnată pe segmentul construcţiilor rezidenţiale (24,57% an/an). Pe segmentul lucrărilor de inginerie civilă declinul a fost de doar 3,48% an/an.
Aşa cum am menţionat anterior, sunt semnale de atingere/depăşire a punctului de inflexiune de către economia internă încă din ultimele luni ale anului 2010. Cu alte cuvinte, am putea spune că ceea ce a fost mai greu a fost depăşit. Însă atingerea minimului nu trebuie confundată cu intrarea într-un nou ciclu economic, mai ales că se menţin o serie de factori de risc, atât din plan internaţional, dar şi din plan intern. Din plan extern se menţionează în acest context criza finanţelor publice, criza valutară, măsurile de atenuare a presiunilor inflaţioniste în China. Pe plan intern se menţin riscurile bugetar, politic şi social.
Economia internă va continua să resimtă consecinţele acestei crize de proporţii şi în perioada următoare. Cea mai severă criză economico-financiară mondială din ultimele decenii a scos la iveală vulnerabilităţile economiei interne şi a determinat un declin al PIB-ului potenţial. Astfel, este destul de ridicată probabilitatea ca ritmul de evoluţie a economiei interne în noul ciclu economic să fie inferior celui consemnat în perioada 2001-2008.
Pe termen scurt, ritmul de evoluţie a economiei interne va fi dependent de factori precum cererea externă, investiţiile statului în economie, dezgheţarea creditării, procesul de consolidare bugetară, continuarea reformelor structurale, atragerea de investiţii străine directe şi de finanţare europeană.
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
DISTRIBUIE
Comenteaza
