Am intrat cu beagle-ul din dotare şi... surpriză... m-a luat în primire un setter. M-a doborât voios la pământ de vreo două ori... nu-i nimic, iubesc câinii! De drag, m-a anunţat stăpânul. Cred că aşa era. Apoi, mi-a furat o pungă. Din simpatie şi... ca să ne jucăm, a spus stăpânul. (N-am avut timp de câinele meu, după cum bănuiţi. Cred că era pe acolo şi aştepta să îl văd.) La un moment dat, a sunat telefonul mobil. L-am scos din buzunar, am răspuns "Alo!"... şi setterul m-a doborât iar, cu toată dragostea. Mobilul a scăpat în zăpadă... şi primul care l-a recuperat a fost setterul. A fugit fericit minute în şir. Şir indian - setter, eu şi posesorul frumosului exemplar - de o tâmpenie nu mai puţin exemplară. Cu telefonul în bot, câinele se juca dezinhibat, ne purta pe ici, pe colo, pe dincolo... ce mai, ai fi zis că suntem o echipă de înalţi funcţionari de la Ministerul Turismului, aflaţi în delegaţie în Valea Jiului.
Când nu mai speram, l-a depus ca pe-o ofrandă în zăpada din faţa mea. La timp! Bateria a luat foc îndată şi am salvat contra arsuri mici, dar sincere cardul SIM. Ăla cu datele, restul telefonului cu urme de dinţi şi rare urme de ... telefon; e corp delict, se păstrează.
Ajung acasă. Ştiri. Vămi, Blejnar şi fiul lui Bamboo-împărat, director la vamă pentru o zi. Ştiţi despre ce vorbesc. Despre vameşii care vin cu elicopterele la Bucureşti. Despre ameţitoarele întâmplări (Pe care le-am putea numi cum? Cum vrem, că tot aia e...) În iadul ăla de breaking news la televizor, declaraţii halucinante, delaţiuni sau autodenunţuri... hop şi setterul!
Cine? O să ziceţi, Blejnar? Păi, cine? Cine ne-a furat toată atenţia? Cine ne fugăreşte de pe un ecran pe altul?
Domnul Blejnar. Sau ziua când trufia a tuflit omenia. Un om care are toate cuvintele la el, cu aplomb (la gradul Domniei Sale spun, cu respect aplomb; altfel, i-am revendica un loc pe podium la campionatul mondial de tupeu).
Dacă ar fi adoptat un ton paşnic - tonul respectuos pe care ni-l datorează funcţionarii/demnitarii statului (pe care, regretabil, îi mai şi plătim), cred că mare lucru nu se întâmpla. Deşi capul lui Blejnar fu cerut fix de reprezentanţi ai partidului de guvernământ, nici asta n-a fost de-ajuns. Şi capul a rămas la locul lui, în timp ce şeful ANAF sfida jucăuş (ca setterul...) presa şi, prin asta, pe fiecare dintre noi. La fel ca setterul meu cu telefon mobil, oficialul nostru a mai dat o tură prin parc. Şi l-a numit la cârma Vămii Bucureşti pe playboy-ul de serviciu. Nu-l cunosc pe omul cu "multe.. masteruri". Era perfect dacă nu-l cunoştea nici dl Blejnar, mai ales la ceas de seară complicat - cum s-a dovedit ceasul când l-a demolat scurt Realitatea TV. Mie mi s-a părut că au căzut două popice ieri. Dar numai una oficial - micul bambooist care şi-a rezolvat norocul pe micul ecran, în direct şi la oră de maximă audienţă. Mai clar : două probe de adresare dispreţuitoare (răsteli la popor) au fost, parcă, prea multe. Doi funcţionari ai statului român ne-au debitat, încântaţi de superioritatea ce i-a cuprins pe linie de partid, toate drăcăriile. Doi... setteri ne-au furat telefoanele şi-au alergat prin parc cu noi pe urme. Primul, cel nesemnificativ, a demisionat.
N-am nici un motiv - nici o ştire pe surse adică - să afirm următoarele. Cum bine a început, exact acel partid (PDL) îl va da jos pe dl Blejnar. Fără remuşcări sau tresăriri. Cineva trebuie să fie vinovat de toate aiurelile din vămi şi doar nu voi fi eu. Deci sec, simplu, jos. Nu pentru mârâitul din televizoare al şefului ANAF, dar accelerat de acesta, pedeapsa va atrage după sine vina.
A, dacă am uitat să vă spun cum s-a terminat aventura cu mobilul... Tot eu plătesc un telefon nou. În caz că vă întrebaţi de ce mi s-a părut ca la ştiri plimbarea prin parc... pentru că turcul plăteşte! Şi nici n-am început subiectul "Cum să divorţăm stupid prin metoda Columbeanu"... aferim!
Anca FLOREA
