Să ne gândim numai la Grupul de la Cluj - Rus, Dâncu şi Puşcaş - la care adăugăm pe Adrian Năstase, Mitrea etc. şi putem să ne dăm seama de potenţialul acestui partid social-democrat care, desigur, va propune alegătorilor o alternativă de guvernare cu un program viabil şi atrăgător. Şi totuşi, acest partid are o problemă majoră. Sau, altfel spus, o "piatră de moară" legată de soarta sa. Şi această "piatră de moară" este chiar preşedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu.
Nu e vorba doar despre disputa, nelămurită nici până astăzi, dacă am avut o revoluţie sau un puci, adică de lovitură de stat în 1989. Oricât s-a înfierbântat dl Iliescu la ultimul congres al revoluţionarilor, furia Domniei Sale împotriva celor ce neagă revoluţia nu a convins pe nimeni. Dimpotrivă...
Dar de o gravitate deosebită este "descoperirea" unui tânăr cercetător, Simion Gheorghiu, care publică în revista Institutului de Istorie Nicolae Iorga, volumul IX din 2010, un text găsit în arhivele sovietice şi care se referă la discuţia pe care trimisul lui Ion Iliescu, anume consilierul său din 1990, Ioan Mircea Pascu, l-a adus la Moscova, unde a avut o convorbire de taină cu Vadim Zagladin, consilier al lui Mihail S. Gorbaciov, omul care, apoi, a întocmit documentul găsit de cercetătorul român.
Curios, unele ziare au publicat acest document, dar cu excepţia istoricului Şerban Papacostea - în Revista 22 - nu ştim să-l mai fi comentat cineva. Şi de atunci, tăcere.
Desigur, vă veţi întreba: ce este atât de grav în acest text?! Să vedem. Mai întâi că dl Iliescu cerea imperativ "înfiinţarea unei noi structuri de interacţiune", pe cât posibil organică, adică solicita restaurarea protecţiei sovietice pentru un regim care se simţea ameninţat de "antisovieticii" din ţară care "acţionează peste tot, susţinut de anumite firme din Vest, dar cerea şi o reînnoire rapidă a sistemului tratatelor dintre URSS şi ţările Europei Răsăritene". Ion Iliescu cerea etape pregătitoare care să ducă la înţelegeri cu privire la colaborarea neformalizată care ating probleme general europene şi, în special, est-europene. Se gândea chiar la schimburi de experienţă "tovarăşul" Iliescu, adică la "stabilirea unor mecanisme temporare de ajutor reciproc pentru rezolvarea problemelor urgente la Bucureşti", informa Ioan Mircea Paşcu. Se aştepta ca lichidarea Tratatului de la Varşovia să fie însoţită de noi iniţative cu caracter strategic din partea sovietică.
Nu este lipsită de interes nici atitudinea lui Ion Iliescu şi a celor din jurul lui privind Moldova: "desigur, moldovenii sunt fraţii noştri", a spus Mircea Paşcu, dar nimeni nu ne împiedică să dezvoltăm relaţii frăţeşti dacă ei vor rămâne în componenţa URSS-ului, de care sunt sudaţi de o lungă istorie".
Şi tot el afirma că "fraţii pot sta şi separat în două camere". Iar ca o încheiere la rezumatul redat în acest text, să mai spunem că I.M. Paşcu (azi, el ne "reprezintă" în Parlamentul European) asigura conducerea sovietică de faptul că salvarea URSS nu încurca deloc menţinerea ei: "în asta vedem noi obiectivul nostru." În rest, lectuarea deplină a articolului amintit va lămuri cu cine am avut de-a face în timpul loviturii de stat din decembrie 1989, în persoana lui Iliescu, convorbirea de la Moscova fiind, de fapt, o încercare de trădare premeditată. Aşa încât, mergând în continuare pe mâna lui, acest lucru poate echivala pentru PSD cu o... piatră de moară agăţată de liderul său spiritual, dar fundamentalist în ceea ce priveşte doctrina bolşevică.
Cel mai raţional lucru ar fi ca dl Iliescu să se bucure de prerogativele şi de privilegiile pe care i le acordă Constituţia ca fost şef al statului român şi să-şi petreacă anii senectuţii în mod cât mai puţin revoluţionar, pentru ca, în felul acesta, să intre în... uitare. Pentru că în istorie şi-a asigurat locul, cu bune şi cu rele, poate mai mult cu cele rele, începând cu înscenarea juridică ce a dus la asasinarea lui Ceauşescu.
