Pe baza evoluţiei indicatorilor macroeconomici din ultima perioadă, BCE a majorat previziunile cu privire la evoluţia produsului intern brut (PIB) şi a ratei de inflaţie în zona euro pentru 2011 şi 2012. În acest an, entitatea previzionează o creştere economică de 1,7% an/an şi o rată de inflaţie de 2,3% an/an. Pentru 2012 BCE previzionează o evoluţie a PIB la un ritm de 1,8% an/an şi un nivel de inflaţie de 1,7% an/an. La conferinţa de presă organizată în urma şedinţei, preşedintele instituţiei, Jean-Claude Trichet, a semnalat iminenţa majorării dobânzii de referinţă de la nivelul actual de 1% încă din luna aprilie. Practic, guvernatorul a exprimat intenţia entităţii de a iniţia un proces de normalizare a politicii monetare din zona euro: "O majorare a dobânzii de referinţă la următoarea şedinţă de politică monetară este posibilă". Pe de altă parte, Trichet a semnalat că BCE va menţine politici monetare neconvenţionale (din categoria "quantitative easing").
La prima vedere, acest proces de normalizare a politicii monetare în zona euro este justificat de accelerarea presiunilor inflaţioniste din regiune pe parcursul ultimelor luni (rata inflaţiei a crescut la 2,4% an/an în februarie, conform estimărilor Eurostat), dar şi de procesul de relansare economică din regiune, ce oferă spaţiu de manevră entităţii în lupta pentru ancorarea presiunilor inflaţioniste. După declinul de peste 4% an/an din 2009, economia regiunii a crescut cu 1,7% an/an în 2010, iar ritmul de evoluţie din a doua jumătate a anului 2010 s-a situat uşor peste potenţial. Indicatorii de sentiment au continuat să evolueze peste estimări în ultimele luni, situându-se la nivelurile maxime din ultimii ani.
Rămâne de văzut în ce măsură BCE se grăbeşte cu acest proces de majorare a dobânzilor. De altfel, trebuie menţionat faptul că BCE a fost criticată şi la finele lui 2005, când a iniţiat procesul de normalizare a dobânzii de referinţă (după ce timp de doi ani şi jumătate rata directoare de dobândă a stagnat la 2%). Atunci, evoluţia indicatorilor macroeconomici a validat scenariul macroeconomic şi deciziile BCE. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în vara lui 2008 (când preţul barilului dobora record după record), BCE majorând dobânda la 4,25%, deşi economia regiunii se afla deja în contracţie.
Ce se va întâmpla însă de această dată? Până unde va merge BCE cu procesul de normalizare - până la ce nivel de dobândă şi în ce ritm se va realiza procesul? Nu cumva entitatea se grăbeşte? Obiectivul politicii monetare a BCE, definit prin Tratatul de la Maastricht, este menţinerea stabilităţii preţurilor. În practică, acest obiectiv se identifică cu îndeplinirea unei ţinte de inflaţie inferioare pragului de 2%. Inflaţia este evaluată prin indicele armonizat al preţurilor de consum (HICP), media ponderată a ratelor de inflaţie a ţărilor membre ale zonei euro. Cu toate acestea, obiectivul de inflaţie nu a fost îndeplinit ad literam de-a lungul perioadei de existenţă a zonei euro, cu excepţia anilor 1999, 2009 şi 2010 rata anuală a inflaţiei în regiune situându-se peste pragul de 2% an/an. Deocamdată este greu de oferit
un răspuns exact cu privire la momentul oportun al iniţierii procesului de normalizare de către BCE, mai ales având în vedere echilibrul macroeconomic fragil pe mapamond (conturat de o serie de factori de risc, care oricând se pot intensifica - tensiunile recente din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu au determinat escaladarea cotaţiilor internaţionale la ţiţei şi amplificarea presiunilor inflaţioniste pe mapamond).
Se pot menţiona o serie de efecte ale deciziilor următoare ale BCE. În primul rând, va creşte costul finanţării în euro. De altfel, pieţele au reacţionat imediat la discursul lui Trichet, iar rata EURIBOR se situează în prezent în apropriere de pragul de 1,2% (aproape dublu comparativ cu cel consemnat la începutul anului 2010). Majorarea dobânzilor va determina creşterea costului de finanţare a companiilor, a gospodăriilor şi a statelor, nu doar în zona euro, dar şi în economiile euroizate (cazul României), cu alte cuvinte, un element care va frâna evoluţia economiei pe termen scurt. Mai mult, semnalele de creştere a dobânzilor au fost încorporate imediat de către piaţa valutară, determinând o apreciere a euro pe pieţele internaţionale. Aprecierea euro va afecta (nefavorabil) evoluţia economiei zonei euro, mai ales că procesul de relansare economică a regiunii este dependent de cererea externă. În acelaşi context, trebuie menţionat faptul că deocamdată intenţiile BCE cu privire la politica monetară nu par a fi coordonate cu cele ale SUA.
Ultima oară când s-a întâmplat aşa nu a fost de bun augur pentru economia zonei euro: am asistat la o contracţie mai severă a PIB-ului acestei regiuni comparativ cu cea consemnată în Statele Unite - în 2008 Rezerva Federală Americană reducea dobânda de referinţă, în timp ce BCE a majorat-o pentru a combate presiunile inflaţioniste. Totodată, se reaprind discuţiile între "grupul core" al zonei euro (partizan al unei politici monetare a la Bundesbank) şi cei de la periferie, mai ales că statele din Europa de Sud se confruntă cu criza finanţelor publice, care a determinat escaladarea costurilor de finanţare guvernamentală. Acest proces de normalizare este iniţiat la un moment important pentru instituţie, dat fiind faptul că mandatul guvernatorului Trichet expiră în toamna acestui an, iar candidatul cu cele mai mari şanse de a-l substitui (Axel Weber de la Bundesbank) a renunţat.
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
