Admiri, irepresibil, modernitatea flotei aeriene a micii ţări de la Golf (peste 80 de avioane wide body din ultimele generaţii de Airbus şi Boeing) şi abordarea persoanelor, fără echivoc occidentală.
Sosind la Hong Kong, modernitatea este şi mai ridicată. Începând cu aeroportul internaţional de pe malul mării, care se alătură aeroporturilor Pudong, Beijing I, Seoul - ca unul dintre cele mai frumoase din lume - şi continuând cu restul (transport, infrastructură, urbanism etc.).
Eram săptămâna trecută la a şaisprezecea călătorie în Extremul Orient, dar pentru prima oară la Hong Kong, ca oaspete al British Council, pentru reuniunea internaţională Going Global 2011. Ştiam bine Tokyo, unde, fiind şase ani în conducerea United Nations University, mă familiarizasem cu oraşul, cunoşteam destul de bine Shanghai, după trei vizite, Beijing aşişderea, Hangzhou, Taipei, Seoul. Hong Kong este, însă, aparte. Chris Patten, în East and West (Pan Books, London, 1999), observa deja: "Cinci ani în Hong Kong mi-au oferit ocazia extraordinară de a înţelege ceea ce se petrecea în Asia şi mai ales în China...
Ca şi guvernator, am făcut experienţa vitalităţii vieţii într-un oraş asiatic exploziv şi liber, am văzut în mod frecvent cele mai rele şi cele mai bune aspecte ale naturii umane şi a trebuit să şi revăd unele principii în care am crezut totdeauna, dar cărora le-am acordat rareori timpul, anterior" (p. 2-3). Aceleaşi trăiri le ai la Hong Kong, chiar dacă nu poţi urma sentimentele celui din urmă guvernator britanic, eminentul diplomat care este Chris Patten. Căci, între timp, China însăşi nu mai este cea descrisă de diplomatul britanic, în răstimpul a mai bine de o decadă ţara de la Răsărit înregistrând ea însăşi o dinamică ce a infirmat prognozele. China (mainland, cum se spune) este astăzi altceva decât ne spun multe (din păcate, prea multe) clişee europene de astăzi.
Pe fundalul dinamicii Chinei de astăzi, Hong Kong se situează, împreună cu Shanghai, Guangzhou şi multe alte mari centre mondiale de la Pacific, între metropolele reprezentative pentru forţa creativă şi dinamica societăţii chineze. Desigur că ştiu, la rândul meu, indicatorii dezvoltării intensive a Hong Kong-ului, care face din această regiune - de 1.092 km2, compusă din 235 de insuliţe, lovite, în mai-septembrie, de taifunuri controlabile, având în jur de opt milioane de locuitori (cu cea mai mare densitate de locuitori pe kilometru pătrat din lume - 6.500 în medie, 30.000 de locuitori pe anumite porţiuni) - una dintre cele mai puternic dezvoltate de pe glob. Găsesc însă multe similarităţi cu Shanghai şi Guangzhou: arhitectură modernă, variată, cu accente postmoderne, autostrăzile suspendate, imensă activitate comercială, abundenţă de produse în condiţiile evidentei supraproducţii (în materie de alimente, îmbrăcăminte, electronică, maşini, aparatură etc.), oameni preocupaţi de lucru şi, fireşte, de propria bunăstare, apetit pentru idei şi inovaţii.
Vreau însă acum să privesc turistic (voi comenta cu un prilej proxim ce este de învăţat din bine organizata reuniune Going Global 2011 de către autorităţile britanice!). Hong Kong-ul este un oraş răspândit neobişnuit, într-un golf întortocheat, la poalele unor munţi şi, mai nou, pe munţi ce se "ridică" parcă din Marea Chinei de Sud. De pe muntele (totuşi un vârf, peak) Victoria (în amintirea celebrei regine engleze) vezi o bună parte a oraşului. Afli, fireşte, pe traseu, temple (precum cel mai vechi templu, care este Man Mo, edificat în 1847 şi în care poţi adresa dorinţe lui Dumnezeu). Panorama golfului, de pe Victoria, este una din cele mai impresionante din lume (permiţând sesizarea unei mulţimi de clădiri în stiluri variate, într-o aglomeraţie în care ceea ce este construit trece drept natural, iar naturalul drept cultură, şi a portului imens desfăcut printre stânci uriaşe). Pe înălţimea Victoria domină cu extraordinar bun gust o expunere a culturii regiunii pe toate canalele folosite astăzi: obiecte de artă veche, cele mai noi achiziţii tehnologice, produse din panoplia extraordinarei forţe de producere a Chinei şi a Occidentului.
Peisajele ce se deschid cu fiecare mişcare pe munţii ridicaţi din mare, în care golfurile aduc continuu arcuiri şi rute noi, iar plajele încep să se însorească la începutul lunii aprilie, sunt mai mult decât fermecătoare. Notez că marile hoteluri (precum Renaissance Harbour View, din centrul metropolei, în care am stat) dispun de bazine de înot exterioare, în care se face deja baie, mai ales seara. Opulenţa pescuitului este sugerată, între altele, de insula de pescari, destul de veche, Aberdeen, în care, prin vaporaşele trase la ţărm, îţi dai seama de nivelul de venituri al celor bogaţi. Şoselele ce şerpuiesc pe munţi, străjuite de magnolii (mai mult sălbatice), oferă nu numai o continuă panoramă, pe versanţi diferiţi ai oraşului, dar şi o atmosferă florală încurajatoare. În pieţe (mai ales în Stanley Market) se observă aceleaşi indicii ale supraproducţiei (în cashmir, îmbrăcăminte, perle, mătăsuri, produse de piele, ceasuri, produse electronice, simboluri turistice etc.). O lume productivă ce-şi îngrijeşte şi foloseşte resursele cu inteligenţă şi acută percepţie a nevoilor timpului pe care-l trăim, o modernitate viguroasă controlată de un natural simţ al civilizaţiei superioare - acesta este Hong Kong.
Această evocare este "de la sol". Multe prezentări ale Hong Kong-ului sunt "din aer" ("aerian adventure", cum se spune, pe drept). Şi una, şi celelalte prilejuiesc uimirea şi admiraţia pentru un oraş al lumii care este mult mai mult decât un oraş: o aşezare umană de o frumuseţe naturală rară, căreia oamenii i-au adăugat valenţe în toate direcţiile (arhitectură, industrie, urbanism, deschidere spre lume) şi care este o altă expresie a neobişnuitei anverguri a Chinei actuale.
