Desigur că Occidentul a trebuit să reacţioneze la atacurile teroriştilor islamici, dar intervenţia occidentală în ţările islamice ar fi fost pregătită mai demult. Pe de altă parte, situaţia democratizării în ţările islamice ar proba nu doar "impermeabilitate" la democraţie, ci şi caracterul "cinic" al democraţiei occidentale. "Critica mea se referă la practica seculară a acestor două «arii ale civilizaţiei», iar aceasta atinge, mă tem, chiar raţiunea lor de a fi. Fondul gândirii mele este acela că aceste civilizaţii venerabile şi-au atins limitele; că ele nu mai aduc lumii decât crispările lor destructive; că ele sunt falite din punct de vedere moral, cum sunt, de altfel, toate civilizaţiile particulare care divizează încă umanitatea; şi că a sosit momentul de a le depăşi" (p. 32). Deloc convenţional, Amin Maalouf, ataşat valorilor occidentale, tematizează fără aprehensiuni dificultăţile de astăzi.
Ce este de reproşat în mod exact celor două civilizaţii? "Ceea ce eu reproşez astăzi lumii arabe - spune Amin Maaloud - este indigenţa (sărăcia) conştiinţei sale morale; ceea ce eu reproşez Occidentului este propensiunea sa la a transforma conştiinţa sa morală în instrument de dominaţie" (p. 32). S-a ajuns la situaţia în care "Occidentul nu încetează să-şi piardă credibilitatea sa morală, iar detractorii săi nu au nici una" (p. 33). Nu este vorba de a pune pe acelaşi plan "crizele" celor două civilizaţii, căci, după indicii evidente, Occidentul a înregistrat un avans masiv în anumite domenii, iar lumea islamică se află acum la cel mai jos nivel al istoriei sale. În fapt, Occidentul este principala referinţă, chiar modelul ce se oferă lumii, iar cei ce-l combat recurg inevitabil tot la instrumentele sale. Nu se poate însă tăgădui că "Occidentul a câştigat şi şi-a impus modelul; dar prin însăşi victoria sa el a pierdut" (p. 41). În ultimul secol, de altfel, Occidentul şi-a întârziat doar declinul, datorită concurenţei sistemului sovietic.
Situaţia Europei a devenit în mod deosebit dificilă, spune Amin Maalouf. "Situaţia este particular delicată pentru Europa, care este prinsă, într-un fel, între două focuri: cel al Asiei şi cel al Americii, pentru a spune direct. Vreau să spun între concurenţa comercială a naţiunilor emergente şi concurenţa strategică a Statelor Unite, ale căror efecte se fac simţite în sectoarele cruciale, precum aeronautica şi ansamblul industriilor cu utilizare militară. Adăugăm că alt handicap de talie este incapacitatea Europei de a-şi controla sursele de aprovizionare cu petrol şi gaz, ce se concentrează în esenţă în Orientul Mijlociu şi în Rusia" (pp. 42-43). Europa se confruntă, în fapt, cu probleme cu totul noi în lunga ei istorie.
Se poate face astăzi, în orice caz, un bilanţ. La sfârşitul Războiului Rece - scrie Amin Maalouf - Occidentul a ieşit în superioritate în cel puţin trei privinţe: militar - graţie puterii ecrasante a Statelor Unite; economic - datorită forţei tehnologice, industriale şi financiare a Americii şi a Europei; moral - în virtutea modelului de societate opus comunismului. Astăzi situaţia este diferită. Predominanţa economică a Occidentului s-a erodat, ca urmare a urcării pe scenă a Asiei, superioritatea militară devine discutabilă atunci când nu doar armele contează, iar "preeminenţa morală" s-a erodat, de asemenea. Marea problemă este acum absenţa "încrederii (confiance)" între marile metropole şi periferiile lumii: "O problemă care îşi află rădăcinile sale în relaţia nesănătoasă care s-a stabilit în cursul ultimelor secole între puterile occidentale şi restul lumii şi care contribuie astăzi la a face oamenii incapabili de a-şi gestiona diversitatea, incapabili de a formula valori comune, incapabili de a considera ansamblul viitorului. Şi incapabili, astfel, de a face faţă pericolelor ce cresc" (pp. 51-52).
Occidentul înfruntă aceste dificultăţi astăzi deoarece "nu a ştiut să-şi extindă prosperitatea dincolo de frontierele sale culturale" (p. 53). Se poate spune fără ezitare că Occidentul a greşit nu pentru că a încercat să impună altora propriile valori, ci pentru că nu a respectat aceste valori atunci când s-a raportat la alţii.
Amin Maalouf pune dificultăţile întâmpinate astăzi în Occident, dar şi în lume pe seama "prăpastiei care se deschide între evoluţia noastră materială rapidă, care ne dezenclavizează în fiecare zi, şi evoluţia noastră morală prea lentă, care nu ne permite să facem faţă consecinţelor tragice ale dezenclavizării. Bineînţeles, evoluţia materială nu poate fi şi nu trebuie să fie încetinită. Evoluţia noastră morală ar trebui să se accelereze considerabil, ea trebuie să se ridice, de urgenţă, la nivelul evoluţiei noastre tehnologice, ceea ce pretinde o inevitabilă evoluţie în comportamente" (p. 81).
Nu dă rezultate teza "mâinii invizibile" regulatoare a lui Adam Smith, chiar rămânând deschisă întrebarea dacă "mâna vizibilă" a guvernelor va putea stăpâni dificultăţile. Problema practică urgentă este cea a "valorilor". Nu este posibilă, de pildă, rezolvarea "crizei financiare" fără a restabili "încrederea (confiance)", a schimba "comportamentele (comportements)", a înlătura "distorsiunea scării valorilor (la distorsion dans l'échelle des valeurs)" şi a restabili "credibilitatea morală" a conducerilor şi conducătorilor. Aceasta implică schimbări în planul disciplinelor ştiinţifice
ce ne inspiră deciziile. De pildă, economia politică ar trebui reluată tocmai pentru a se înţelege impactul deciziilor economice (Cf. p. 88).
Pe un plan mai general - argumentează Amin Maalouf - problema legitimării va trebui repusă, dacă vrem să regăsim substanţa morală pierdută
a civilizaţiei noastre.
