Modelul Oprescu. Sau Johannis?

Modelul Oprescu. Sau Johannis?
Pot fi consideraţi aceştia un model de succes? Mai au partidele politice actuale suficientă reprezentativitate? Se mai bucură acestea de încrederea cetăţenilor?

Sunt un atu sau o piatră de moară pentru anumiţi candidaţi? Are vreo şansă un independent fără susţinerea unei maşinării de partid în spate? Poate guverna local un independent care nu se bazează pe un grup de consilieri aparţinând aceluiaşi partid? Cât contează "potenţialul de coaliţie", de parteneriat, al unui ales şi cât contează apartenenţa la un anumit partid, fie el şi la guvernare într-un anumit moment şi spaţiu? Cât de mult contează omul şi realizările sale şi cât de mult contează partidul din care face parte? Pentru câţi dintre cetăţeni contează ca un candidat să facă parte şi din partidul pe care îl simpatizează sau votează în mod tradiţional?

A venit oare vremea independenţilor sau partidele continuă să facă legea şi să impună politici şi oameni? Poate fi un ales independent mai atractiv pentru un guvern decât un ales aparţinând unui partid de opoziţie? Local se câştigă sau se pierde dacă alesul/aleşii este/sunt independenţi?... Să încercăm să răspundem la ultima întrebare. Cu siguranţă, se câştigă dacă la Putere, adică la nivel naţional, va guverna un partid sau o coaliţie aflată în opoziţie cu partidul unui eventual ales de o anumită culoare politică. Probabil vor fi mai uşor de susţinut proiectele unui independent decât ale unui reprezentant al Opoziţiei. Sau poate nu? Poate statul român va fi atât de modernizat încât nu va mai conta apartenenţa politică, culoarea politică a unui ales şi vor conta doar proiectele coerent şi serios susţinute...DA, asta prin 2099, eventual! A venit oare vremea independenţilor? Greu de răspuns acum şi aici... Are şanse să culeagă un independent cu realizări personale şi profesionale voturi de la votanţii tradiţionali ai mai multor partide aflate în competiţie de-a lungul timpului? Cât se votează omul şi cât partidul? La nivel local. Probabil contează mai mult un om care s-a validat la nivelul comunităţii prin realizări decât unul care are avantajul "recomandării" unui partid. Sau poate nu...? Probabil un independent ar avea avantajul de a juca după reguli negociate şi asumate împreună cu cei aflaţi în partide cu politici aparent divergente. Poate un independent ar pune interesul comun înaintea unui eventual interes de partid? Sau poate, din contră, interesul unor "grupuri de interes", al unor centre de presiune ar fi pus înaintea unor interese ale comunităţilor...

Sau nu? Ce ar putea suplini maşinăriile disciplinate de partid, formate din activişti, militanţi, în cazul unui independent? Voluntarii? Un grup de activişti plătiţi? Membrii vreunei organizaţii civice, ai unui sau unor ONG? Cât de greu va guverna un eventual ales fără a avea sprijinul unui grup propriu de consilieri? Dar cum ar guverna oare un ales al unui partid ai cărui consilieri nu ar ocupa decât un sfert din totalul locurilor din forul deliberativ local? Mai dificil sau mai uşor decât un independent? Greu de spus... Care ar fi avantajul independentului în faţa unui ales de o anumită culoare politică? Oprescu guvernează astăzi Bucureştiul şi are mari şanse să mai câştige un mandat. Johannis, un caz atipic totuşi, a candidat din partea FRDG, o formaţiune însă fără vlagă, doar cu o imagine excelentă, cea a "sasului gospodar şi serios", o imagine prezentă în mentalul colectiv al ardelenilor din Sibiu, va câştiga cu siguranţă al patrulea mandat în fosta capitală culturală europeană. La Timişoara, Ciuhandu a luat 3 mandate consecutiv şi abia acum pare că va pierde, a candidat din partea unei formaţiuni politice doar cu istorie şi tradiţie, din păcate fără nerv şi forţă în actualitatea ultimilor 11 ani, PNŢCD.

Am scris acest text nu cu gândul la Cluj, deşi probabil foarte mulţi s-au gândit deja la asta, ci la Deva, la situaţia specială a unui prieten vechi şi drag, Mircia Muntean, primar liberal aflat la al treilea mandat, care a fost exclus săptămâna trecută din partidul pentru care a ars şi a trăit, PNL. Mircia a fost cel care a reuşit să construiască o filială a unui partid de dreapta, PNL, în ultimii 10 ani printre cele mai puternice 3 filiale PNL din Transilvania, într-un judeţ tradiţional de stânga, Hunedoara. Săptămâna trecută a fost aruncat ca o "măsea stricată" din PNL, deşi se bucură de o notorietate de 99% în judeţ şi de o încredere de peste 60%! Foarte probabil va candida ca independent şi va lua încă un mandat de primar sau va candida la Judeţ şi îl va învinge pe unul dintre cei care l-au alungat din partid, actualul preşedinte tot PNL, Moloţ. Imaginea PNL la nivel naţional are de suferit prin astfel de gesturi. Mircia Muntean se confundă cu PNL la Hunedoara. Grupul actualilor şi viitorilor "aleşi" independenţi a câştigat însă un nou membru iubit şi apreciat de comunitatea locală. Cine urmează?

 

 

Comenteaza