Şi înainte, şi după 1989, mulţi profesori ai universităţii noastre au vizitat China, iar colegii lor chinezi au venit aici, încât fiecare parte a cunoscut în fiecare moment ceea ce se face de către parteneri. Am avut prilejul, în 1998, ca ministru român al Educaţiei Naţionale, să cooperez cu colega mea de atunci, doamna Chen Zhi Li, şi să punem în mişcare o nouă cooperare. Atunci am trimis în China zece tineri şi tinere din România pentru a extinde învăţarea chinezei la români.
La Facultatea de Litere am restabilit Lectoratul chinez, care a putut fi consolidat din 1968 încoace. După fructuoase discuţii cu Ambasada Republicii Populare Chineze de la Bucureşti şi expertizarea situaţiei, în urma contactelor pe care le-am avut la Beijing, la amabila invitaţie a Hanban, s-a trecut la pregătirea deschiderii Institutului Confucius la Universitatea Babeş-Bolyai. Am fost privilegiaţi să-l avem ca partener în această pregătire pe Rectorul Du Wei şi pe colegii săi de la Zhejiang University of Science and Technology din Hangzhou. Am putut inaugura Institutul Confucius la Cluj în 2009, iar această instituţie a devenit repede - graţie directoarei Feng Shaozhong şi programelor desfăşurate - o instituţie de referinţă a centrului nostru universitar şi a oraşului.
De atunci, cooperările noastre cu instituţii chineze au înregistrat o dezvoltare complet nouă. Sute de tineri români învaţă chineza, întreprinzătorii chinezi sunt tot mai mulţi în jur, zeci de profesori, zeci de studenţi au vizitat an de an China, zeci de studenţi chinezi au venit spre Cluj. Toate acestea confirmă politicile noastre orientate spre deschidere, în primul rând privind politica dinamică şi inovativă a Hanban.
Recent, Facultatea de Studii Europene a instalat programul de cursuri şi seminarii de istorie, economie, cultură Uniunea Europeană - China, după ce în jurul Facultăţii de Ştiinţe Economice s-a organizat Societatea Culturală Româno-Chineză. În curând se deschide, cu gestionarea acestor două facultăţi, China Study Center, iar Facultatea de Geografie va inaugura primele traduceri de cărţi în reciprocitate cu edituri din Hangzhou. O parte dintre cei care au vizitat China au editat volumul China în ascensiune (Presa Universitară Clujeană, 2011). Este foarte limpede: marea expansiune a cooperărilor cu China se află nu în urma, ci în faţa noastră.
Azi - şi nu numai azi - ne referim frecvent la Confucius, încât merită să ne oprim ceva mai detaliat asupra gândirii marelui filosof chinez.
China are astăzi cel mai voluminos sistem de învăţământ superior din lume, cu peste 29 milioane de studenţi, la admiterea din 2008 fiind preluaţi în universităţi peste 6 milioane de tineri. Anual pleacă la studii în străinătate peste 180.000 de tineri chinezi, iar 170.000 de tineri din lume vin anual să studieze în universităţi chineze. China are acorduri de recunoaştere mutuală a diplomelor universitare cu 34 de ţări. În acest moment, China are peste 2.300 de instituţii de învăţământ superior, dintre care peste 600 sunt private. Iar toate aceste cifre sunt în mişcare, fiecare an adăugând o nouă dezvoltare.
Dezvoltarea nu este doar în extensiune. China dispune astăzi de programe care au ca ţintă propulsarea universităţilor ei printre cele mai bune din lume. Peste 200 de universităţi chineze sunt angajate în fapt în competiţia pentru a intra în elita universităţilor lumii. "Deschiderea spre exterior" - cum se spune în documentele oficiale chineze - este luată în serios şi promovată cu energii uriaşe. Este abordată profund, de asemenea, "depăşirea modelului elitist spre un model care permite tuturor oamenilor accesul la educaţie" (Allocution du ministre Zhon Ji la Paris, iulie 2009). Cinci obiective motivează acţiunile universitare în China actuală: "asigurarea dezvoltării universităţilor, fără a uita să contribuie la modernizarea ţării"; "încurajarea diferitelor medii sociale să susţină dezvoltarea învăţământului superior"; "optimizarea repartizării resurselor învăţământului superior public"; "punerea în valoare a rolului informaticii moderne"; "a trage foloase din experienţele avansate dobândite de diverse ţări ale lumii în învăţământ". Câte ţări şi-au formulat atât de simplu şi de clar obiectivele?
Indiferent care sunt datele ce se consideră sau afinităţile celui care judecă, un fapt de fundamentală importanţă civilizatoare rămâne impunător pentru recunoaştere: China administrează cu succes peste 1.300 de milioane de oameni în condiţii de modernizare sub toate aspectele - politic, economic, social, cultural. Cine, în istoria umanităţii, poate prezenta o experienţă comparabilă?
Vreau să amintesc cât se poate de succint experienţa recentă pe care am avut-o la
Hangzhou, socotit cel mai frumos oraş al Chinei. Vizitasem China în 1998, ca invitat al ministrului de resort şi al guvernului, şi am cunoscut universităţi din Beijing şi Shanghai. Am revenit în 2009, ca invitat al Fundaţiei Hanban, care coordonează Institutele Confucius de pe glob. În iulie am fost pentru a treia oară în China (după ce, în urmă cu doi ani, vizitasem Taipei, Kwamgjou şi alte minunate locuri din Taiwan). Fiecare vizită în China, fie şi la şase luni, oferă surprize. La Hangzhou, pe malul Mării Chinei de Sud, este greu să te hotărăşti ce admiri mai mult: un oraş mai mare decât Berlin sau Paris, a cărui modernitate concurează de aproape Parisul? Panorama extraordinară, comparabilă cu Philadelphia sau, la alte dimensiuni, a New Yorkului, a acelei mirifice Waterline? Dinamica avansat modernă a numeroaselor "centre" ce compun oraşul? Extraordinarul bun-gust pe care-l observi mereu în supermarketuri, în Zhejiang University of Science and Technology, în "piaţa de mătase", în teatrul chinezesc, pur şi simplu la marginile oraşului, în micile restaurante răspândite în culturile de ceai verde, prin care Hangzhou este campion al lumii? Echilibrul moral şi buna cuviinţă, în gândire şi acţiuni, a chinezilor? Nimic nu este de idealizat pe Pământ, dar valorile sunt de scos în relief. Iar China are din abundenţă valori spre a le propune lumii.
În timp, în Europa au fost publicate multe cărţi despre Confucius. Generaţia mea a mai audiat prelegerile despre filosofia antică ale lui D. D. Roşca, acesta atenţionând asupra importanţei concepţiei gânditorului chinez, fără a pretinde că este specialist. Pentru europeni a stăruit însă mereu o barieră lingvistică: expresiile specifice ale limbii chineze sunt redate încă prea europenizat de către traducătorii europeni. În schimb, traducătorii chinezi în limbi de mare circulaţie, ai textelor chineze antice, sunt mai elocvenţi. Am în vedere, de pildă, temeinica monografie a lui Chen Jingpan, Confucius as a Teacher. Philosophy of Confucius with Special Reference to Its Educational Implications (Foreign Language Press, Beijing, 1990) şi frumoasa ediţie bilingvă (chineză şi engleză) de sub titlul Analects of Confucius (Sinolingua, Beijing, 1994), pe care am găsit-o recent într-una dintre numeroasele librării internaţionale din Beijing. Sprijinindu-mă pe traducerea engleză, aş vrea să pun în lumină trei idei caracteristice concepţiei lui Confucius.
Dacă ne întoarcem în trecut, pentru a observa anticipările iniţiale ale marilor gânditori moderni care au conceput instituţiile statului pe o temelie morală - plecând de la Habermas, înapoi, spre Dewey, Jefferson, Kant, Vico - atunci ne putem opri la Confucius. Analectele sale, prin profunzimea lor, explică faptul că acest fondator al reflecţiei morale chineze a dat o concepţie ce a înfruntat cu succes două milenii şi jumătate de istorie.
Nu este aici spaţiul pentru largi şi amănunţite comparaţii. Este destul să preluăm câteva citate privind baza morală a statului. "Acela care îşi conduce statul pe o bază morală va fi susţinut de popor, tocmai cum steaua polară este înconjurată de toate celelalte stele" (p. 12). Confucius a sesizat cu claritate legătura dintre moralitate şi motivarea cetăţenilor. El a preţuit până la exaltare importanţa "virtuţilor" cetăţeneşti. "Condus prin edicte şi pedepse, poporul va şti doar cum să se ferească de tulburare, dar nu va avea un simţ al ruşinii. Ghidat de virtuţi şi ritualuri, oamenii vor avea un simţ al ruşinii, dar vor şti şi cum să îşi corecteze greşelile ce provin din acordul lor" (p. 13). Ca temelie sigură a "virtuţilor", Confucius a văzut "integritatea": "Existenţa omului rezidă în integritatea sa. Un om lipsit de integritate poate exista doar prin norocul său" (p. 82). Autorul Analectelor a apăsat cât se poate de explicit pe diferenţa dintre "gentlemen" şi "omul mărunt (petty man)":"Un gentleman este întotdeauna cu vederi largi, în vreme ce un om mărunt este mereu plin de anxietate" (p. 107). Sau: "gentlemanul uneşte în loc să conspire, omul mărunt conspiră în loc să unească" (p. 18). Înainte, Confucius stabilea această diferenţă: "În timp ce gentlemanul preferă virtutea, omul mărunt preferă locul său nativ; în vreme ce gentlemanul preferă legea, omul mărunt îşi preferă interesul de sine" (p. 46), pentru ca apoi să o fixeze definitiv: "omul mărunt face tot ceea ce poate să îşi mascheze propriile erori" (p. 310).
Confucius a dat o concepţie asupra statului concentrată asupra bazei morale şi o concepţie asupra cetăţeanului care accentuează virtuţile. El a văzut în legi (pe care le-a numit "rituri") realitatea de bază a statului şi a chemat la conceperea legilor din punctul de vedere al asigurării "armoniei". "Promovând riturile, căutarea armoniei este cel mai valoros principiu" (p. 8) - transmitea Confucius discipolilor săi. Spre deosebire de contemporanii săi, dar şi de unii dintre cei care apoi vor juca un rol pe scena politică şi culturală a Chinei (în secolul al XX-lea Mao Tze-Tung, care a încercat reorganizarea viziunii chineze pe soclul "contradicţiei"), Confucius a aşezat viziunea sa pe baza "armoniei" şi a formulat-o pentru a înfrunta secolele. Împrejurarea că astăzi confucianismul reprezintă "o înţelepciune specială, ce duce la prosperitate în cazul oamenilor de afaceri japonezi", că se poate vorbi legitim, considerând China, Vietnamul, Coreea de Sud, Japonia, de "cercul cultural al confucianismului" - cum remarcă, pe drept, Xin Guanjie, de la Institutul de Filosofie din Beijing - confirmă în plus soliditatea acestei viziuni.
Astăzi, Universitatea Babeş-Bolyai acordă cel mai înalt titlu al său doamnei Xu Lin, directorul general al Hanban, din capitala Republicii Populare Chineze, Beijing. Momentul este cu siguranţă istoric, din mai multe puncte de vedere.
Primul ţine de personalitatea şi răspunderea publică pe care doamna Xu Lin o deţine. Aici trebuie să subliniem înaltele calităţi de manager şi lider ale doamnei Xu Lin, care dirijează o reţea foarte eficientă de Institute Confucius pe glob - o reţea foarte prestigioasă, încât tot mai multe universităţi din lume doresc să se înscrie în această reţea.
Al doilea constă în faptul că pentru prima oară Universitatea clujeană acordă cel mai înalt titlu academic unei personalităţi chineze.
Al treilea rezidă în aceea că în oaspetele nostru de astăzi avem un reprezentant al Chinei, ţară care şi-a asigurat cea mai impetuoasă dezvoltare printre ţările lumii în ultimele decenii. Se spune adesea că China este noua supraputere a lumii, dar trebuie să adăugăm imediat că este vorba de o supraputere graţie unei înţelepte politici de dezvoltare, unui efort fără precedent în istoria omenirii din partea unei societăţi fără echivalent în orice timp, de un popor care îmbină munca, inteligenţa, inovaţia, deschiderea spre lume, într-un mod profund, firesc, cu foarte puţine precedente în istoria umanităţii.
Al patrulea constă în faptul că primim în doamna Xu Lin reprezentanta prestigioasă a unei ţări prietene, în favoarea cooperării cu care Universitatea Babeş-Bolyai şi actualii săi reprezentanţi au pledat şi pledează continuu, ca o chestiune de răspundere civică şi politică a intelectualilor.
Vreau să-i mulţumesc din toată inima doamnei Xu Lin pentru că a acceptat distincţia noastră şi se află acum la Cluj, în Aula Magna, pentru a o omagia.
