Acordul în două etape prevede majorarea limitei datoriei publice cu cel puţin 2,1 trilioane de dolari până în 2013 şi reducerea cheltuielilor bugetare cu 2,4 trilioane de dolari în anii următori. Într-o primă etapă, cheltuielile discreţionare vor fi reduse cu 917 miliarde de dolari, pe parcursul a 10 ani, iar limita de îndatorare va fi majorată cu 900 de miliarde de dolari până în februarie 2012. Într-o a doua etapă, limita datoriei publice ar putea fi majorată cu încă 1,2 trilioane de dolari, condiţionată de adoptarea - la propunerea unei comisii speciale care se va crea în Congresul SUA - a unui plan de reducere a cheltuielilor publice cu 1,5 trilioane de dolari.
La baza acordului se află principii solide, menite să confere soliditate programului de consolidare bugetară din Statele Unite pe termen mediu şi lung. În primul rând, ritmul de reducere a cheltuielilor bugetare trebuie să fie superior ritmului de majorare a pragului datoriei publice. Totodată, se prevede adoptarea unui amendament de buget echilibrat pe termen mediu şi implementarea de limite pentru cheltuielile bugetare. Nu în ultimul rând, nu se vor majora taxele.
La prima vedere, pare un compromis puternic, considerat şi o schimbare de atitudine de către un senator republican, însă, cu siguranţă, pieţele financiare vor testa soliditatea acestui compromis în trimestrele următoare, mai ales că în joc se află ratingul Statelor Unite. Programul prevede planuri ambiţioase de reducere a cheltuielilor publice. Evident, în comisia care va fi creată pentru a decide programul de reducere a cheltuielilor cu 1,5 trilioane de dolari pe 10 ani se va negocia dur în ceea ce priveşte sumele care vor fi tăiate de la fiecare categorie de cheltuieli.
În principiu, fiecare categorie importantă de cheltuieli bugetare va fi afectată, însă vor exista şi diferenţe între categorii. Care categorie va fi mai afectată? Cu cât se vor reduce cheltuielile cu sistemul de sănătate (17,7% din buget în 2010)? Dar cele din sistemul de pensii (16,2% din buget)? Sau din apărare? Deocamdată nu avem răspunsul la aceste întrebări, însă vor exista presiuni politice pentru fiecare categorie importantă din buget. Cu toate acestea, putem analiza sumar evoluţia principalelor categorii de cheltuieli bugetare pe parcursul ultimelor decenii şi vom observa că în ultimii 50 de ani cea mai importantă majorare a fost înregistrată în rândul cheltuielilor cu sistemul de sănătate (de la o pondere de 1% din produsul intern brut - PIB în 1960 la peste 7% din PIB în 2010). Trebuie menţionat faptul că în ultimul deceniu s-a consemnat o creştere abruptă (în 2000 ponderea se situa la doar 4,72%). De altfel, cheltuielile cu sănătatea se plasează pe locul întâi în sfera categoriilor de cheltuieli bugetare (18% din total în 2010).
De asemenea, putem observa în ultimul deceniu o creştere importantă a cheltuielilor cu apărarea (de la sub 4% din PIB în 2000 la 6% din PIB în 2010). La această evoluţie au contribuit şi eforturile Statelor Unite în campaniile din Irak, Afganistan. În 2010, cheltuielile cu apărarea aveau o pondere de 14,6% din totalul celor bugetare, plasându-se pe locul patru. Practic, în ultimul deceniu această categorie de cheltuieli a inversat tendinţa din 1960-2000: reducerea ponderii în PIB de la 10% la sub 4%. Nu în ultimul rând, în perioada 2000-2010 am asistat la o creştere importantă a cheltuielilor cu statul social, de la 3% din PIB la începutul decadei la 5% din PIB la finalul acesteia.
Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital
