Patru ani de criză economico-financiară (III)

Tensiunile din sfera finanţelor publice din economiile dezvoltate ar putea determina un scenariu de “hard-landing” pentru economia mondială (al doilea val de criză economico-financiară).

În acest moment, probabilitatea unui astfel de scenariu este destul de ridicată, mai ales în rândul economiilor dezvoltate.

Confruntate cu aceste evoluţii, autorităţile responsabile cu implementarea politicilor macroeconomice pe mapamond caută soluţii viabile pentru depăşirea acestui moment. Deşi marja de manevră a politicii economice pe mapamond este foarte redusă în acest moment.

În Statele Unite, Rezerva Federală a ancorat aşteptările cu privire la evoluţia dobânzii de politică monetară (aceasta se va menţine la nivelul minim record până la jumătatea anului 2013) şi a anunţat că va adopta noi măsuri monetare de susţinere a economiei. Însă eficienţa politicii monetare a scăzut în ultimele trimestre (impactul programului QE II al Rezervei Federale asupra economiei reale a fost foarte redus). Totodată, în plan bugetar, trebuie implementate ample programe de consolidare pe termen mediu.

În Europa, situaţia este şi mai critică! În ciuda măsurilor implementate şi a planurilor de creare a unui guvern european, pieţele financiare nu par convinse de fezabilitatea aceste propuneri. Practic, pieţele financiare au taxat starea critică a finanţelor publice din mai multe state europene, membre ale Zonei Euro, dar şi sustenabilitatea Uniunii Monetare, dată fiind lipsa coordonării în plan bugetar (şi a uniunii politice). Aceste atacuri speculative ale pieţelor financiare sunt similare cu cele din Sistemul Monetar European de la începutul anilor 1990. Uniunea Monetară Europeană nu a constituit o zonă monetară optimă în momentul creării (1999) şi nici nu a devenit ulterior. Mai mult, Zona Euro a constituit o umbrelă pentru economiile cu tradiţie în indisciplină bugetară (costul redus de finanţare din perioada premergătoare crizei a condus la accentuarea dezechilibrelor structurale ale finanţelor publice).

Incertitudinile ridicate din economia mondială, dar şi din sfera sistemului financiar internaţional, criza finanţelor publice din economiile dezvoltate şi perspectivele de inflaţie sunt reflectate elocvent de cotaţia aurului, care atinge maxime după maxime (peste 1.900 dolari/uncie).

Deocamdată nu putem menţiona decât o situaţie critică în economiile dezvoltate (ajustarea acestora a devenit imperativ necesară, deşi costul ajustării va fi foarte ridicat, ţinând cont de lipsa creşterii economice) şi o serie de factori de risc, care se pot amplifica în perioada următoare. Aceste riscuri implică şi sectorul financiar-bancar privat, exprimând semnale nefavorabile pentru evoluţia economiilor, cel puţin pe termen scurt.

Deocamdată nu s-au identificat soluţii credibile pentru cancerul finanţelor publice. Reducerea poverii datoriei publice ar putea implica o perioadă cu inflaţie ridicată. Ceea ce s-ar traduce prin noi distorsiuni în economia reală, prin scăderea nivelului de trai şi o perioadă prelungită (mai mulţi ani) de incertitudini, cu impact nefavorabil pentru performanţa macroeconomică.

Andrei RĂDULESCU
analist Target Capital