Statele Unite si-au pierdut rating-ul AAA (la începutul lunii august), iar în Zona Euro autoritãtile au intervenit pentru salvarea Greciei (deja la al doilea Program), Irlandei si Portugaliei.
Criza finantelor publice pare sã fi intrat într-o nouã etapã în Europa, prin propagarea cãtre economiile cu o dimensiune importantã (Italia - l'homme malade de l'Europe - a devenit în vara acestui an tinta atacurilor speculative ale pietelor financiare). Prima de risc (CDS) a Italiei a crescut cu peste 60% în ultimele douã luni. Însã cresteri importante a consemnat în ultima perioadã si CDS-ul Frantei (peste 70% de la jumãtatea lunii iulie pânã în prezent) si se apropie de pragul de 200 p.b.
De fapt, în Zona Euro nu s-au identificat încã solutii credibile (pentru pietele financiare) menite sã contracareze aceastã crizã.
Printre factorii fundamentali care au determinat criza datoriilor suverane în Europa
se mentioneazã climatul macroeconomic mondial si constructia imperfectã a Uniunii Monetare.
Economia mondialã a traversat cea mai bunã perioadã din ultimele decenii în anii premergãtori declansãrii crizei financiare în Statele Unite (intervalul de glorie al "Great Moderation"). Excesul de lichiditate pe mapamond (determinat de excesul de economisire din Asia), apetitul crescut pentru risc al fluxurilor internationale de capital, perceptia redusã a riscului la nivelul bãncilor au contribuit la acumularea unor dezechilibre importante în rândul economiilor dezvoltate.
În continuare voi prezenta pe scurt dezechilibrele structurale acumulate în Zona Euro în perioada premergãtoare declansãrii crizei financiare în urmã cu patru ani de zile. Aceste dezechilibre s-au intensificat în anii de crizã, contribuind la criza datoriilor suverane din Europa.
În primul rând, se mentioneazã nivelul ridicat al datoriei acumulate de sectorul privat din Zona Euro. Creditul contractat de sectorul privat din regiune a consemnat o crestere importantã în primul deceniu de la lansarea monedei unice. Creditul neguvernamental în Zona Euro a crescut de la 99% din PIB în 1999 la 142% din PIB în 2008 (146% din PIB
în 2010). Iar ritmul de evolutie a accelerat în perioada 2005-2008 (7 p.p. pe an).
Aceastã evolutie a fost determinatã de climatul macroeconomic mondial din perioada premergãtoare crizei, caracterizat prin: nivelul redus al costurilor de finantare (pe fondul excesului de lichiditãti din economia mondialã, cauzat de economisirea din Asia), ritmul bun de evolutie a economiei mondiale, apetitul crescut al sistemului bancar fatã de risc (bãncile cautau alternative mai bune de plasare a fondurilor, dat fiind nivelul redus al randamentului oferit de plasamentele fãrã risc). Acesti factori au contribuit la cresterea preturilor activelor (în unele economii, evolutie nesustenabilã, mult peste nivelul determinat de factorii fundamentali (situatie de supraîncãlzire)).
