Bucureştiul mă interesează mai puţin deoarece, deşi oraş al copilăriei şi adolescenţei mele, nu mi-a fost niciodată oraş de suflet. Din capitală mi-a rămas în minte îmbulzeala din autobuzul 311, pe care îl luam cap-coadă până la liceu. Nici când au fost introduse maşinile noi, căldura insuportabilă de vară nu a fost eliminată deoarece mai toţi şoferii refuzau, din comoditate şi ca să nu consume carburant în plus, să pornească aerul condiţionat. Apoi, în tramvaiele sufocante, eternele discuţii despre cine este mai nesimţit, cel care scuipă seminţe între scaun şi perete sau rumegătorul de gumă de mestecat, care pocneşte baloane mai ritmat ca ticăitul ceasului. Iar taxiurile... Nici nu vreau să discut. Un taximetrist transpirat m-a făcut cu ou şi cu oţet la destinaţie, în faţa blocului, că, deşi a plătit o amendă ca să mă aducă acasă rapid, nu i-am lăsat destul ciubuc.
Aşa era. Nu-i lăsasem deoarece, după ce l-a oprit poliţistul pentru viraj în loc nepermis, mi-a "încântat" urechile cu "poezie urbană" stil "Eminem", devenind atât de creativ cu înjurăturile încât nu ştiam dacă să-l felicit pentru dibăcie sau să sar din maşină la primul stop. În Bucureşti, dacă nu stăpâneşti un set admirabil de înjurături, eşti luat de fraier. Respectul ce ţi se oferă creşte şi este direct proporţional cu volumul decibelilor vocii tale, neapărat agresive. Aglomeraţia nu îi afectează pe cei cu muşchi, iar clienţii taximetriştilor ar face bine să înveţe harta capitalei la fel de bine ca planul propriei case, altfel cu siguranţă vor plăti cursa dublu, din cauza "lungirii" traseului. Totul se schimbă când treci Carpaţii. Nu vreau să-i supăr pe concetăţenii mei bucureşteni, dar Ardealul are un alt ritm şi o altă savoare. În special de Crăciun. Ultimul petrecut de mine în inima Trasilvaniei a fost în 2007.
Cele două malluri de-abia răsăriseră; pietonala de pe Eroilor încă nu exista. Cafenelele pline de forfota oamenilor cărora le trebuiau 5 minute să se facă comozi, înlăturând mănuşi, fulare, căciuli, paltoane, pulovere şi alte accesorii. Cafeaua era caldă, vinul dulce, cu scorţişoară, brânzoaicele erau aburinde pe stradă, iar ciorba de vacuţă cu smântână, întotdeauna fierbinte şi bine mirositoare... E minunat să ţi se întâmple toate astea, în timp ce priveşti strada plină de oameni care trec "împodobiţi" cu pungi pline de cadouri şi cu bărbiile înfundate în fular, având urechile şi nasul roşii de frig, şi încercând să nu alunece pe vreo bucată de gheaţă. Mi-e dor şi de dialogurile dintre oameni, în preajma Crăciunului: "Ai văzut ce scumpi sunt brazii? Tu cât ai dat pe-al tău? Eu l-am luat mai ieftin de la Metro...". Par banalităţi, dar abia când nu le mai auzi multă vreme simţi că îţi lipsesc. Cu siguranţă, şi anul acesta, aşa ca întotdeauna, gospodinele se vor plânge că bărbaţii lor au uitat să cumpere ba usturoi pentru piftie, ba pătrunjel pentru supă! Şi cu siguranţă că şi de Crăciunul acesta, dat fiind stresul mamelor, nevestelor, bunicilor, ca bărbat al casei, nu ştii dacă este bine să dai o mână de ajutor sau să dispari complet din bucătărie. Pentru câteva zile se va institui, aşa ca în fiecare ajun, un fel de "dietă forţată": se ştie că nu ai voie să atingi nimic din frigider, deoarece toate alimentele fac parte dintr-un "master plan".
Şi, tot ca de fiecare dată, se ştie că nici una dintre cele două soluţii nu se va dovedi cu adevărat apreciată, pentru că dacă ajuţi, mai mult încurci, iar dacă nu ajuţi, ştim cu toţii ce se întâmplă. Niciodată nu am înţeles de ce mama ţinea morţiş ca toată casa să miroasă a brad, motiv pentru care cumpăram soluţii de curăţat cu crenguţa cu pini pe ambalaj, pentru că fix înainte de ajun nici cel mai scump spray, cu parfum "fresh" artificial, nu reuşea să facă faţă mirosului de pulpă de porc ce se rumenea "la etaj", în cuptor, amestecat cu cel al drobului care se încălzea la "parterul" cuptorului... Întotdeauna am zis că măiestria unei gospodine adevărate nu se vede în sarmale, deoarece pot zice cu mâna pe inimă că nu am mâncat în viaţa mea sarmale rele, ci în pregătirea salatei boeuf. Unele pun hrean în maioneză, altele muştar, altele sunt zgârcite cu lămâia. Altele pun zahăr, altele mazăre. Unele taie ingredientele prea mărunt, salata devenind un fel de pastă, altele, prea mare. Până la urmă, toate sunt bune.
Dar acum, când mă uit la paşaportul meu românesc, gândul îmi zboară doar la cea făcută de mama. Salata de boeuf a mamei, care nici nu este bună de uns pe pâine, nici nu trebuie mestecată îndelungat, ingredientele având mărimea ideală. Stratul perfect nivelat de maioneză de deasupra îi conferă eleganţa unui tort de cofetărie scumpă, decorat cu flori cu petale din ardei graşi roşii muraţi, frunze de leuştean mare, mijloc galben de coajă de lămâie zemoasă şi tulpină de castravecior crocant în oţet.
Dar mai este o lună până atunci. Cumpărături, cadouri, cură de slăbire dinainte; planuri de colindat. Cumpărat de sorcove, ochelari de plastic 2012, cizme noi. În magazinele de acasă, cu siguranţă că se aud deja "Silent Night", "Gingle Bells" sau "Colinda" de pe acelaşi CD, (anul acesta cu altă copertă), a lui Hruşcă, pe care iarăşi trebuie să-l cumpăr.
Oriunde ai fi, pe pământ, ca român, e suficient să închizi ochii şi vezi tot tabloul arhicunoscut: copiii care fac ochii mari în faţa vitrinelor cu jucării scumpe, bărbaţi mai ceva decât cei mici minunându-se în faţa standurilor cu electronice, deşi cadoul pe care-l vor primi va fi, aşa ca în fiecare an, tot un pulover, o mărime mai mare poate. Însă femeile sunt altfel: pe lângă darurile "de la Moş", or să-şi facă, la fel ca în fiecare an, singure câteva cadouri, chiar dacă trebuie să intre în economiile pentru noua maşină de spălat. Totul este spălat, parfumat, reînnoit, zugrăvit, tencuit, reparat. Şi, deşi există un stres continuu al pregătirilor, totul este minunat deoarece, oriunde ai fost pe parcursul anului, prin orice greutăţi ai fi trecut, în orice situaţie te-ai găsi, acum eşti, sau vei fi, aşa ca mine, în sfârşit acasă...
Cristina CALANCEA
Cristina Calancea a studiat Jurnalistica la UBB Cluj şi a lucrat ca ziarist TV. În prezent studiază Ştiinţele Politice la Universitatea Columbia, New York, USA
