Sau, mai bine zis, website-ul Cheddarului, care a concurat "la sânge" cu Twitter-ul miliardarului. Competiţia a fost acerbă. Până la urmă, competiţia a luat cu asalt cele mai respectabile ziare din lume, The Economist, New York Times, The Guardian; a fost la CNN, BBC, TV France. A făcut ocolul pământului în cele 9 luni de viaţă, timp în care sute de mii de oameni au râs şi au plâns alături de ea. Timp în care brânza a primit şi scrisori de Sfântul Valentin, a avut blog, Facebook, Myspace. A fost vedetă.
Totul a început în Marea Britanie, unde un brânzar pe nume Tom Calver s-a gândit să arate în timp real, prin intermediul unei camere web, fiecare zi a brânzei vedetă, una dintre sutele ce se odihneau în hangarul fermierului. I-a făcut, deci, acesteia un website şi în câteva săptămâni de "intensă" activitate site-ul a avut cu puţin sub un milion de vizitatori. Declaraţiile acestora, la vremea respectivă, puteau amuza pe oricine. Oamenii stăteau cu ochii cât cepele în calculatoare, aşteptând momentul "cheie" al spectacolului, cel care se producea doar o dată pe săptămână, atunci când roata de brânză era întoarsă de pe o parte pe cealaltă pentru redistribuirea moisterului. Brânza nu era prea ocupată cu alte treburi, de altfel, şi maturizarea ei, aşa cum vă puteţi imagina şi dvs., abia observabilă. Nu la fel se poate spune şi despre fanii ei. Toate acestea mă fac să constat o anume analogie dintre celebra brânză şi ceea ce s-a întâmplat în ţara noastră timp de câţiva ani de regim Băsescu. Românii priveau pasivi la ce se întâmplă, sperând ca o schimbare în bine să îi surprindă, dintr-o dată, în mod plăcut. În acelaşi timp, dl. Băsescu se uita cu teamă la popor, speriat ca "întoarcerile de pe o parte pe cealaltă" pe care d-sa le aplica acestuia, prin politicile de la Cotroceni, să nu devină, la un moment dat, "zgomotoase". Însă acest moment n-a putut fi evitat: inevitabilul s-a întâmplat. Desigur, unii ar putea spune că protestul nu a fost unul de anvergură. Mai degrabă o mişcare de stradă timidă, dacă luăm în considerare numărul participanţilor, dar impresionantă prin însuşi faptul că după atâta linişte oamenii afirmă răspicat că s-au săturat "să fie întorşi de pe o parte pe cealaltă", îndreptându-se către o sărăcie şi o moarte lipsite de demnitate. Manifestanţi care pot părea doar o mică "unghie înfiptă în gâtul preşedintelui", însă această unghie este îndeajuns de incomodă încât să genereze o schimbare. Poate nu va fi o schimbare radicală; nu cred că vom scăpa înainte de alegeri de notoriul preşedinte.
D-sa a demonstrat că are două "calităţi" necesare oricărui om care îşi doreşte, mai presus de orice, puterea: indecenţă şi agresivitate. Este incredibil cum exact aceste "calităţi", care i-au adus altădată preşedinţia, îl acoperă azi de huiduieli, ca într-o căsătorie nefericită, în care ceea ce la început i-a atras pe soţi mai târziu devine insuportabil. La fel cum eticheta de "marinar" de pe proiectul de preşedinte al domnului Băsescu i-a adus voturi, tot aceasta i-a făcut pe oameni, mai apoi, să folosească sintagma "a preda cârma ţării" adresată aceluiaşi personaj... Probabil că domnul Băsescu nu şi-a dat seama că nu ar trebui să mai joace "cartea Popeye", spunând că "nu o să abandoneze nava în această perioadă de criză". "Da, domnule preşedinte, - îi strigă acum strada -, ştim cu toţii ce aţi fost, iar unora dintre noi ne pare rău că v-am votat!". Dar e incredibil, totuşi, cum toate acestea se petrec sub ochii acelor români care în continuare privesc pasivi cum "brânza" este întoarsă de pe o parte pe alta, aşteptând ca ceva să se întâmple în această situaţie tristă. Asistă pasiv, din casele lor, de la căldură, din confortul pijamalelor, privindu-i pe cei mai curajoşi şi demni cu milă şi stimă în acelaşi timp. Îmi amintesc de tatăl meu, cum se uita la televizor la Revoluţia din ‘89 într-un cartier ferit de zgomotele gloanţelor. Nu a rezistat decât câteva minute. A ţâşnit imediat la bucătărie şi a umplut cu apă o cratiţă (în care se făcea ciorba de "tacâmuri de pui" de pe vremea "răposatului" comunist, mare, cât să ajungă unei familii de 4 membri), făcând-o pe mama să exclame indignată: ţara arde şi baba se piaptănă. Tata i-a explicat că nu voia să prepare cunoscuta "zeamă" în cea mai importantă zi din viaţa lui, ci să-i ajute, cumva, pe revoluţionari. A fiert, deci, în oala respectivă 10 litri de cafea tare, pe care a transportat-o în sticle de lapte cu gura largă, alături de cele patru pâini ale familiei, în Piaţa Universităţii.
Revoluţionarii au refuzat şi să muşte din pâine şi să guşte din cafea, astfel că tata a trebuit să le demostreze, gustând, că nici una, nici alta nu-s otrăvite, aşa cum circula zvonul pe atunci, astfel că şi la cinci dimineaţa era treaz "lumină" de la atâtea înghiţituri demonstrative. Nu vreau să-l dau exemplu de adevărat participant la schimbarea regimului; deşi nu a fost în primele rânduri, acest om a dat dovadă, dacă nu de eroism, atunci cu siguranţă măcar de înţelegere a ceea ce se întâmpla în România, de bunătate şi suport. Până la urmă, nu cred că trebuie, neapărat, să plimbăm cu toţii pancarte pe ritm de strigături anti-putere. Actul de a participa la un protest poate lua multe forme. Ceea ce mulţi nu înţeleg, însă, este că exerciţiul de a privi, chiar dacă suntem în ţara brânzei, întoarcerea ei de pe o parte pe cealaltă, aşa cum oamenii făceau în cazul "Cheddar", nu se poate numi nici măcar protest pasiv. Mai degrabă s-ar putea numi acceptarea actualei stări de fapt, a actualei conduceri. Poate vă întrebaţi, totuşi, ce s-a întâmplat, până la urmă, cu brânza Cheddar? A fost vândută pe e-Bay pentru faimoasa sumă de 1,145 lire sterline. A avut peste un milion de admiratori şi probabil că în curând vom putea cumpăra o bibliografie "post factum" a vieţii ei, care va deveni un best-seller, dar chiar dacă unii îl vor citi, iar alţii nu, va fi tot una. La fel cum cel care doar schimbă canalele la televizor, interesat de ce se mai întâmplă în ţară, ba de schimbarea vremii, ba de ce se mai aude cu protestatarii din Piaţa Universităţii, va spune, împăcat cu sine: "Ori mă duc, ori nu mă duc, tot o brânză"...
Cristina CALANCEA
