„Pe surse" ni s-a transmis săptămâna trecută că raportul Asociaţiei Universităţilor Europene este unul negativ faţă de UBB. Este cu atât mai surprinzător cu cât anul trecut am fost calsificaţi pe locul doi de aceeaşi organizaţie.
Eu sunt dintre cei ce nu se sperie uşor de „evaluatori" trimişi de vreo „putere" fie ea şi cu pretenţii de a reprezenta învăţământul superior european, care suferă de multă vreme de lipsă de viziune, de pragmatism, şi nu în ultimul rând de slabe rezultate în cercetare. Dar, sunt de acord că multe din punctele invocate în „raportul parţial" sunt demne de luat în seamă.
Erau invocate în acel aşa zis „raport parţial" punctele nevralgice ale cercetării şi educaţiei din UBB. Rectoratul şi Senatul UBB au datoria să reacţioneze imediat faţă de orice acţiune ce atinge imaginea instituţiei, mai ales că acesta nu este un raport final.
Reacţia este necesară în condiţiile în care universitatea clujeană candidează în topul celor 500 de universităţi, plasându-se în ultima clasificare undeva pe locul 600, înaintea tuturor universităţilor din România. În aceste condiţii, raportul devine periculos şi nociv pentru imaginea universităţii. El este cu atât mai important cu cât, am putea imagina că punctele nevralgice invocate de experţii AUE, deşi neacreditaţi în evaluare (AUE nu dispune de un registru de experţi validaţi de vreo agenţie europeană de evaluare sau înscrisă în registrul european al agenţiilor de evaluare a învăţământului superior) pot fi găsite la toate celelalte universităţi româneşti de top.
Dacă raportul se va dovedi în final adevărat, evaluarea făcută de „experţi" ai AUE ne poziţionează într-o situaţie negativă, ce amestecă chestiuni de management (ce nu pot fi imputate actualei echipe) cu problematici legate de cercetare. Se vorbeşte de pildă de programele de licenţă şi orientarea lor spre cercetare, fără să se ţină cont de toate cele trei cicluri „Bologna", cercetarea în opinia noastră fiind, mai ales în domeniul ştiinţelor sociale, evolutivă şi prospectivă. Este greu de imaginat ( şi sunt unul din cei care mă pot lăuda cu o diplomă elveţiană şi cu mai multe granturi internaţionale câştigate) cum ar putea un student din anul I să facă cercetare în condiţiile în care în trei ani de zile aşa cum prevede şi cerinţa Registrului naţional şi european de calificări şi meserii el trebuie să dobândească cunoştinţe generale în domeniu, ca după aceea la masterat şi doctorat să exceleze în cercetare. Mai mult, există programe de licenţă orientate spre piaţă a căror încărcătură curiculară este focalizată spre dobândirea unor cunoştinţe practice. În aceste cazuri, de cele mai multe ori, „cercetarea", ce trebuie făcută pe baza unor programe strategice şi cu bugete foarte mari, pe care nu şi le permite nici o universitate europeană publică, are un rol secundar.
Pe de altă parte, nu trebuie să cădem în capacana minimalizării evaluării făcute de AUE deşi aş fi preferat ca această examinare s-o facă o agenţie europeană de evaluare acreditată. Raportul AUE are rolul său, dar el nu trebuie luat ca ceva imperativ, pornind de la care noua conducere a UBB ar putea să solicite arbitrar „orientarea" tuturor programelor de licenţă spre aşa zisa „cercetare".
Totodată, evaluarea de anul trecut a fost făcută de aceeaşi AUE. Ea poziţiona UBB pe locul doi, fără ca anul acesta ministerul educaţiei să ţină cont de această realitate. Mai mult, ministerul a „pedepsit" UBB prin numărul mai mic de locuri acordat pentru Şcolile doctorale şi prin recompunerea comisiilor CNATDCU în care peste douăzeci de profesori de la UBB au fost înlocuiţi cu „experţi" din universităţile clasificate de AUE în categoria inferioară. Toate aceste lovituri date fie de ministerul educaţiei fie de „AUE" dacă raportul acesteia este real impune o atitudine a echipei de conducere a universităţii. Ea nu ar trebui să fie unilaterală, aşa cum se întâmpla de obicei, de a-i pedepsi pe cei ce fac performaţă prin atragerea de resurse de cercetare şi număr mare de studenţi, ci prin evaluarea managementului fiecărei facultăţi , departament. Aici sunt de acord cu menţiunea făcută de AUE că peformanţele nu sunt la modul real recompensate. Nu putem invoca tot timpul „greaua moştenire" amintind doar pe unii şi menajându-i pe alţii. Nu poţi să faci datorie de zeci de miliarde de lei la unele facultăţi şi după aceea să dai vina pe „pensionari", în condiţiile în care un decanat sau un departament răspunde solidar împreună cu rectorul pentru cheltuielile sale salariale exagerate. Mai mult, sunt facultăţi unde salariile ( şi se poate verifica acest fapt) au fost exagerat de mari, în condiţiile în care resursele atrase prin taxe şi buget nu permiteau acest lucru. Unii încearcă acum, deşi au fost beneficiari direcţi ale acestor venituri, să dea vina pe „fosta conducere", jignind inteligenţa multora din cei ce au luat salarii mici, în ciuda faptului că performanţele lor academice, atragere de studenţi şi resurse materiale impuneau un alt statut. Imi repugnă cinismul cu care unii „confraţi" deşi parte la „bucate" nu-şi asumă datoriile vechii conduceri sau greşelile acesteia ci pozează în „victime" .
Ba mai mult, invocând „relaţiile prieteneşti" cu persoane din actuala conducere imaginează tot felul de formule instituţionale şi personale prin care neperformaţa să fie convertită în avantaj informal şi formal şi prin care să lovească în cei care cu diligenţă şi voinţă au suportat toate efectele reformelor aberante, clădind instituţional şi academic trainic şi performant. Ar fi foarte grav dacă rectorul şi Senatul UBB ar avantaja aceste persoane în defavoarea celor ce realmente au suferit financiar şi instituţional, în ciuda faptului că domeniile lor de studii erau clasificate pe primul loc în România.
