Alegerile lui Boc

Alegerile lui Boc
Oricât ar încerca să socotească şi să folosească acele cifre care ar părea, comparativ vorbind, în favoarea teoriei că PD-L a luat mai mult decât în 2000 sau 2004, realitatea crudă este că partidul lui Băsescu şi Boc nu a reuşit să devină forţa politică numărul 1 a României.

Mai mult, rezultatele alegerilor locale şi rezultatele europarlamentarelor din urmă cu 8 luni arată un partid care nu se poate distanţa de concurentul istoric, PSD. Cu 28% obţinute la europarlamentare şi cu acelaşi scor obţinut în urma exercitării de către electorat a votului politic pentru consiliile judeţene în alegerile din 1 iunie, PD-L nu se mai dovedeşte a fi acea forţă care părea condamnată la a câştiga şi guverna ca solist în alegerile din această toamnă-iarnă. Cei ce visau în culori portocalii la fotoliile de miniştrii, secretari de stat sau directori generali prin ministere sau agenţii guvernamentale vor trebui să-şi revină.

Modul în care arată în acest moment harta politică naţională nu poate da speranţe pentru activiştii PD-L şi susţinătorii lor din mass-media

pro-cotrocenistă să-şi vadă visul îndeplinit în guvernarea 2008-2012. Chiar şi în cazul în care PD-L ar reuşi să obţină un scor electoral cu un procent-două peste PSD, lucru de care, personal, mă îndoiesc serios văzând rezultatele turului 2 de la locale, PD-L nu va putea guverna minoritar cu un scor electoral de sub o treime din mandate.

într-adevăr, în cazul în care priveşti rezulatele alegerilor doar din perspectiva Clujului, PD-L ar putea părea condamnat să guverneze din toamna. însă enclavele portocalii în care PD-L să deţină şi primarul reşedinţei de judeţ şi majoritatea în Consiliul Local şi preşedintele Consiliului Judeţean sunt mai puţine decât degetele de la o singură mână. în această situaţie, până în toamnă vom asista la mutaţii extrem de importante în însăşi logica celor care priveau PD-L ca viitor partid de guvernământ.

Iar un partid care nu mai este sigur pentru cei obişnuiţi să susţină şi să finanţeze viitorii guvernanţi începe să piardă şi din expunerea mediatică şi din şansa de a-şi prezenta programele, strategiile şi personalităţile în faţa electoratului. în următoarea perioadă prezenţa în talk show-uri a liderilor naţionali ai PD-L va scădea cel puţin proporţional cu diferenţa între aşteptările din sondaje şi scorul real al partidului.

 înainte de europarlamentare, PD era cotat cu 38-40% şi a obţinut cu 10 procente mai puţin. înainte de locale, PD-L, adică o alipire la comanda prezidenţială între un PD de 28% şi un PLD de 6%, era cotat în sondaje cu 35-38% dar a obţinut un scor real tot de 28%. Dacă adăugăm la acest scor şi pierderea Bucureştiului atât în bătălia pentru primarul general, cât şi în bătălia pentru 4 sectoare din 6, putem trage concluzia logică  că PD-L a intrat pe tobogan înainte chiar de a uza de actul puterii. Singurul câştigător de top din staff-ul partidului prezidenţial este doar liderul naţional al partidului.

 Emil Boc a realizat al doilea scor după Pinalti de Neamţ între organizaţiile teritoriale ale PD-L şi a reuşit impunerea lui Alin Tişe (PD-L) la conducerea Consiliului Judeţean. Practic, acesta a reuşit colorarea în portocaliu intens al administraţiilor clujene şi a creat astfel cadrul perfect pentru un scor electoral cu siguranţă peste media partidului şi la alegerile generale.

Pe de altă parte, în urma acestor alegeri, au rămas pe câmpul de luptă cadavrele a trei lideri naţionali ai PD-L care emiteau pretenţii la scaunul deţinut de Boc. în acest moment, Blaga, Berceanu şi Preda sunt scoşi din calculele puterii naţionale din interiorul PD-L.

Cei trei nefiind validaţi de către electorat, nu mai reprezintă soluţii ce ar putea fi scoase în faţă de către partid. Deci, dacă la nivelul partidului şi la nivel local în Cluj, Emil Boc şi-a rezolvat problemele, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre situaţia partidului său la nivel naţional.

 Boc, fără rivali în interior şi fără probleme majore la nivelul Clujului, unde Apostu, Ferencz, Stamatian, Tişe şi Buda vor beneficia de mână liberă pentru a păstra steagul portocaliu în vârful catargului, va fi nevoit să-şi concentreze atenţia pe prestaţia de la scara naţională a partidului. Pentru că în cazul în care PD-L nu va prelua, într-o formă sau alta, puterea din toamnă, partidul va suferi o disoluţie extrem de rapidă şi o revenire la scorul istoric al democraţilor, adică undeva în jur de 10-12%.

Comenteaza