Andrei Marga îi răspunde lui Pleşu: ATÂT DE JOS?

Sunt nevoit însă să precizez, din nou, că toate elucubrațiile lansate în ceea ce mă privește, după revenirea mea la București, în mai 2012, se infirmă la confruntarea cu realitatea. Desigur, fiecare e liber să-și întemeieze susținerile pe ceea ce dorește. Trăim, până la urmă, după cum argumentăm. În mod cert, însă, Andrei Pleșu ia fabulațiile drept fapte. Se înșală și vrea să înșele. Este destul să-i spun că se pot nominaliza, univoc, creatorii de zvonuri pe care apoi, se vede, el le ventilează.

Atacul din urmă conține alte patru falsificări, la care răspund pe scurt.

Nu mi-am transformat postul de președinte al ICR în post de ministru. Inițiativa precede venirea mea în funcție (11 septembrie 2012) și a aparținut Comisiei de cultură a Senatului. Nu am avut nici un merit în decizie, căci nimeni nu m-a întrebat.

Pe Andrei Pleșu îl interesează unde locuiesc în București (sper să nu ajungă să gloseze și în jurul altor amănunte cotidiene!). Îl asigur că am locuință la Cluj, iar, în București, locuiesc acolo unde mi s-a dat un spațiu. Este oare cazul să-l întrebăm și noi unde stă și de ce?

Nu s-au înființat filiale ICR finanțate de la buget. Andrei Pleșu se face ecoul unei preocupări pe care un apropiat al său a formulat-o simptomatic: „de ce să le dăm bani proștilor ăia din provincie?" Mă întreb, însă, dacă nu ar trebui sprijinit efortul de internaționalizare, în sens bun, a lui Arghezi sau Brâncuși? Nu ar trebui să sprijinim surprinzătorul muzeu din Tulcea, să-și etaleze numeroasele piese unice din pictura lui Victor Brauner și din alți pictori români, și acțiunile europene din Deltă? Nu ar trebui să evidențiem ruta vieții și literaturii lui Liviu Rebreanu sau, la Mediaș, a lui Hermann Oberth? Pot să aduc numeroase alte exemple. În istoria României, actuala provincie a fost creatoare în sens universal, de asemenea. Știm prea bine că misiunea ICR este în exteriorul țării. Dar audiența externă se pregătește deja pe aceste meleaguri, care n-ar trebui desconsiderate apriori.

Nu am publicat nici un volum la ICR cu care să-mi împodobesc bio-bibliografia. Nu am nevoie să apelez la această editură. Am publicat un volum de promovare a ICR, care deranjează poate pentru că infirmă zvonurile lansate sârguincios de curte. Obstinația lui Andrei Pleșu mă face să mă întreb: ce ar fi dacă cineva ar glosa nu în jurul zvonurilor, ci al faptelor sale?

Andrei Pleșu este nemulțumit de răsturnarea guvernării din aprilie 2012. Este dreptul său. El spune că nu este specialist în macroeconomie. Firește, nu le putem ști pe toate. Dar dacă ne încumetăm să spunem ceva, atunci avem obligația să ne documentăm. Furat de facilitatea frazării, Andrei Pleșu pare a nu mai resimți răspunderea pentru cuvinte. Peste toate, însă, fiind conștient cât de grave sunt temele de astăzi (declinul calificărilor, nevoia reconstrucției, restabilirea democrației etc.), nu-mi pot reprima întrebarea: chiar atât de jos au ajuns unii intelectuali încât degustă rumori și se ocupă de RAPPS și de repartizarea de locuințe?