Aştept mai multe dosare penale

Pentru că aceasta a devenit arma predilectă a luptatorilor politici, de natură să dea satisfacţie nu numai presei, ci şi populaţiei, dornică de sânge pe pereţi.Sigur că unii s-ar putea întreba, cu o naivitate prefăcută, cum ar putea Traian Băsescu să-i deschidă dosare penale premierului Victor Ponta şi colaboratorilor săi apropiaţi de vreme ce justiţia este liberă şi independentă, ca de altfel şi procurorii? Ce, Traian Băsescu poate da ordine procurorilor să înceapă cercetări penale? Tocmai el care niciodată, în cei nouă ani de mandat, nu a interferat cu misiunea acestora? Sau cum ar putea Victor Ponta să-i deschidă dosare penale lui Traian Băsescu ori oamenilor săi de încredere? Ce, procurorii depind de prim-minstru? Ascultă ei de ordinele acestuia?
Noroc că nu sunt totuşi destui naivi în această ţară. Şi nici nu există o masă critică a naivilor prefăcuţi. Opinia publică înţelege ceea ce este de înţeles. Trăim o perioadă în care şi preşedintele şi prim-ministrul transpira la greu pentru a face în aşa fel încât celuilalt să i se dreseze niscaiva dosare penale.

Pentru Victor Ponta, o cercetare aprofundată asupra modului în care una dintre cele mai importante staţiuni agricole ale statului român a fost dezmembrată şi apoi adjudecată de diverşi întreprinzători, între care şi familia preşedintelui, este o oportunitate care ar putea conduce, în funcţie de concluziile Comisiei de anchetă, la deschiderea unuia sau mai multor dosare penale. Indiferent în ce ape se scaldă procurorii din perspectiva independenţei lor, va fi greu să refuze declanşarea unor cercetări penale în eventualitatea în care o comisie de anchetă parlamentară solicită în mod expres această procedură, prezentând şi documente şi informaţii incriminatorii. Şi nu are rost să ne ascundem după degete. Unul dintre rezultatele sau poate chiar obiectivele pactului de coabitatre a fost împărţirea procurorilor între cei doi semnatari. Parchetul General la Victor Ponta, DNA la Traian Băsescu. Este şi motivul căruia îi datorăm multe dintre afirmaţiile iniţiale ale liderilor PSD, conform cărora pactul de coabitare a fost nu numai necesar, ci şi pozitiv în prima sa etapă, întrucât altfel USL nu ar fi putut determina numirea niciunuia dintre procurorii şefi ai marilor parchete. Şi cu toată ierarhia de dedesubt.

La rândul său, Traian Băsescu a lansat, printr-o adevarată canonada, de sub steagurile de la Cotroceni, şase acuzaţii grave de corupţie împotriva lui Victor Ponta şi a principalului său prieten şi colaborator, Sebastian Ghiţă. Dacă ne referim numai la acesta din urmă, în eventualitatea în care Traian Băsescu, prin intermediul consilierilor săi de la Cotroceni, prezintă lista contractelor cu dedicaţie pe care Ghiţă le-a câştigat cu instituţii ale statului român, însoţite evident şi de indicii sau probe că adjudecarea acestora este de natură frauduloasă, este limpede că procurorii nu vor putea să adopte politica struţului. Sesizaţi fiind de instituţia de la Cotroceni, ei vor trebui, fie şi numai ca obligaţie instituţională, să reacţioneze. Nemailuând în calcul prezumtivele legături de subordonare pe care unii şefi de la DNA le au faţă de preşedintele României care i-a numit şi i-a păstrat în funcţie.

Una peste alta, presupun că în curând, dacă cei doi protagonişti politici au dovedit, lansând acuzaţiile pe care le-au lansat, minumum de responsabilitate, urmează să aflăm nu numai că se întocmesc spectaculoase dosare penale, dar că încep şi audierile unor martori, ale unor presupuşi complici şi, de ce nu, chiar a părţilor incriminate.