Atac murdar asupra reformatorilor

Acum mai bine de un an atenţionam asupra caracterului sau, mai bine zis, asupra lipsei de caracter al intelectualilor care l-au sprijinit (ca să folosesc un dulce eufemism!) pe dl Traian Băsescu în curajoasele sale acţiuni de reformare a Statului şi a clasei politice de-a lungul primului mandat de preşedinte al României.

Pentru că a fost ales pentru a doua oară în fruntea ţării (chiar dacă duşmanii comunişti, în asociere cu mogulii, continuă să susţină că alegerile au fost fraudate pe teritoriul ţării şi că acesta a fost ales de către românii din străinătate), preşedintele este, pe moment, mai greu de atacat.

De altfel, nici unul dintre cele 5 milioane de români care l-au votat nu cred că poate fi “strămutat” de la convingerea fermă că dl preşedinte este, poate, singurul politician român care şi-a dedicat întreaga carieră politică modernizării României, chiar dacă, pentru a realiza acest deziderat, a trebuit să-şi neglijeze atât familia, cât şi propria clientelă politică, aceea care infamă fiind, ca orice clientelă, se aştepta la favoritisme, contracte, lucrări sau la alte avantaje.

 

Tocmai de aceea, atacul pe bază de cuţit, mişeleşte, al intelectualilor Cristian Preda şi Sever Cotoi-Voinescu s-a produs mai ales către spatele partidului, al factorilor decizionali ai organizaţiei. Motivul atacului,  pe cât de neadevărat, pe atât de inconsistent, l-a constituit desemnarea tânărului Honorius Prigoană pe locul de candidat al PDL pentru Camera Deputaţilor. Ca şi cum acesta n-ar fi cunoscut de toată lumea ca având calităţi imuabile de politician, cum au relatat, de-a lungul vremii, atât presa scrisă, cât şi televiziunile! Prodigioasa carieră politică a d-lui Honorius Prigoană de până acum i-a scos, parcă, din minţi pe cei doi intelectuali, fapt care dovedeşte fără putinţă de tăgadă că aceştia doi au devenit cozi de topor ale comunismului, ale dlui Iliescu şi, poate, chiar s-au dedat şi s-au îndulcit la banii mogulilor.

 

Numai un orb nu poate vedea suflul nou pe care tânărul activist al tineretului PDL, dl Honorius Prigoană, îl aduce acestui partid în greaua luptă pe care acesta o dă împotriva clasei politice care de douăzeci de ani suge, în Parlament, sângele poporului. Numai un orb sau un rău- intenţionat poate să nu vadă ce “sânge proaspăt” aduce dl Honorius, prin discursul politic de mare profunzime şi acurateţe, alături de nu mai puţin valoroasele luări de poziţie ale unor colegi de Parlament, cum sunt doamnele Iacob Ridzi, Sulfina Barbu şi Raluca Turcan, domnii Cătălin Croitoru, William Brânză, Silviu Prigoană, Mircea Toader, Calcan, Luminiţa Plăcintă, Gerard Necula, Gelu Vişan, dar şi mai tinerii Cristian Boureanu, un “Ceahlău” al retoricii politicoase, Hoară – un rafinat al ideilor şi filosofiei politice sau Toader Paleologu – o “plăcintă” gustoasă în aerul searbăd al Camerei Deputaţilor.

 

Numai duşmanii comunişti şi cele cinci milioane de alegători care n-au înţeles încă măreţele idealuri ale epocii pe care Ţara o trăieşte pot să nu vadă ţelurile măreţe care stau să se înfăptuiască. Cu atât mai mizerabilă este acţiunea acestor două cozi de topor intelectuale, cu cât acţiunea lor se desfăşoară exact când Guvernul face eforturi supraomeneşti să scoată ţara din criză şi se luptă cu o bună parte din populaţia ţării (angajaţi la stat, profesori, pensionari) momită de o opoziţie la fel de mârşavă, care nu înţelege că trebuie să fie de acord cu puterea care, în loc să propună singur scăderea pensiilor, desfacerea propriilor contracte de muncă cu Statul, creşterea TVA-ului şi CAS-ului, ameninţă cu ieşirea în stradă doar pentru faptul că vor să se întoarcă în comunism!

 

Nu m-aş fi aşteptat de la aceşti intelectuali la abnegaţie şi sacrificiu pentru cauza nobilă a d-lui Traian Băsescu şi a înaltului său ideal de modernizare a României; se vede că au luat-o pe urmele analistei Alina Mungiu, care, din ură şi invidie intelectuală şi politică, a ajuns să tocmească articole defăimătoare, mincinoase de la primul cuvânt, pînă la ultima virgulă, prin presa Occidentală, la adresa unei doamne ministru care se află, după cum cu toţii ştim, deasupra oricărei bănuieli şi al cărei profesionalism este recunoscut public...

 

 Doar ura, invidia şi lipsa de caracter pot face din aceştia duşmanii actualei ordini din PDL, singurul partid care se sacrifică “fără rest” pentru ţară. Suntem într-un moment greu: dacă nu înţelegem, aşa cum au înţeles alţi intelectuali de frunte ai neamului, că nu trebuie condamnate deciziile de partid şi de stat, nu vom fi niciodată o naţiune adevărată. Dar iată că şi despre aceştia duşmanii poporului s-au găsit să comenteze! Cică n-au scris (încă) nici editoriale în ziar şi nici nu s-au exprimat pozitiv (cum altfel?) la talk-show-uri despre marele succes al aducerii dlui Honorius Prigoană în Parlamentul României.

 

Eu sunt sigur, însă, că nu va mai trece mult şi chiar de la cel mai înalt nivel intelectual, singurul filosof român, dl Horia Roman Patapievici, va saluta foarte curând prezenţa majorităţii familiei Prigoană pe prima scenă politică a ţării, printr-un editorial în singurul ziar din ţară care a înţeles că pentru presă e mai important (deşi infinit mai greu şi mai periculos!) să fii de acord cu Puterea, decât s-o critici, aşa cum fac alţii.