Au scos Dragnea și Tăriceanu cuiul la grenadă? Aflăm în 7 secunde

Imaginați-vă o țară oarecare invadată de o putere străină. Președintele instituie starea de asediu sau starea de urgență. Constituția îl obligă ca, în 5 zile, să ceară Parlamentului să-i valideze decizia. Se presupune că joacă pe aceeași parte, deci nu e nicio problemă.

Și-acum, parafrazând pledoaria unui avocat dintr-un film celebru, imaginați-vă că această țară este România (Matthew McConaughey în „A Time To Kill”: Acum imaginați-vă că fetița e albă).

Știu, putem merge cu coșmarul mai departe și să considerăm că agresorul este Federația Rusă. O nebunie, nu? Rușii știu că articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic permite partenerilor intervenția pentru apărarea României, deoarece agresiunea se consideră a fi un atac împotriva tuturor membrilor NATO.

Dar asta înseamnă război. Iar cele mai negre, dar lucide previziuni spun că al treilea război mondial va fi ultimul. 

Dar oare va fi mondial? Să alegem cel mai prost scenariu. America are cu Rusia niște cărți de jucat în Orientul Apropiat și în Pacific, poate și în America de Sud, deci foarte probabil, situația din România s-ar transforma într-o perfectă monedă de schimb.

Mai rămâne Uniunea Europeană – repet, e cel mai prost scenariu. Franța n-ar ezita să ne susțină – așa ne imaginăm, dar ne amintim și de contractele semnate de Macron cu Putin prin primăvară. Nici Germania n-ar ezita să ne susțină – așa ne imaginăm, dar ne amintim câteva cărți de argumente pentru care economiile Berlinului și Moscovei sunt interconectate.

Vecinii: Bulgarii vor înțepa conductele cu gaze rusești prin Marea Neagră, ungurii le vor înțepa pe cele românești, deci filosofia relațiilor lor cu Bucureștiul sunt evidente: niște proști, să-i jumulim! Sunt atacați? Asta e. Să renunțe la ceva, să negocieze cu rușii.

În varianta dulce, care ne poate lăsa să dormim, partenerii din NATO sar să ne apere. Ajung în 48 de ore, timp în care ne apărăm singuri. Complicat, nu? Totul depinde de Parlamentul României. Acolo avem așa: un infractor la Cameră și posibil alt infractor la Senat. Poziționarea PSD-ALDE din ultima perioadă nu arată că România s-ar uita mai cu drag la Vest. Și care-i visul infractorului? Să scape de pușcărie, știe orice bebeluș - în România, primul cuvânt rostit nu mai e „mama”, ci „penal”. Cine-i garantează libertatea? Să vedem: America și Europa vor să justiție, pe ruși nu-i interesează decât teritoriul. De unde se vor retrage, firește, căci nu pământ le trebuie lor, ci acces la sisteme și mijloace de presiune. Nu le trebuie dintr-o dată o minoritate nervoasă, ci putere. Iar în această lume, puterea este informația.

Cui folosește un scenariu apocaliptic? Luați-o ca procedeu stilistic! Exagerare pentru a sublinia un aspect. Iar aspectul relevant, după mine, este pericolul.

La această oră, pericolul este o grenadă de mână cu care se joacă Dragnea și Tăriceanu. Rușii nu ne vor invada. Dar dacă nici nu mai trebuie?