Avocaţii generalului Marcel Opriş

Încercând să răspundem la această întrebare, vom afla, dacă vom parcurge în mod corect paşii unui raţionament, cât de nociv poate deveni un serviciu secret atâta timp cât iese din limitele democratice.

De ce ar fi interesaţi o serie de agenţi de influenţă ai societăţii de la Bucureşti să îl apere pe şeful unei instituţii despre care se spune că nu are altă menire decât aceea de a depune toate eforturile necesare în vederea asigurării şi secretizării discuţiilor purtate între demnitarii statului, la care se adaugă, desigur, asigurarea transmisiilor de date în timpul campaniei electorale - evident, obiective şi netrucate - şi sistemul de localizare al apelurilor 112? Dacă aşa ar sta lucrurile, dacă nu ar exista şi alte activităţi nedeclarate, mai obscure, mai secrete ale STS, atunci avocaţii lui Marcel Opriş s-ar reduce la doar câteva persoane.

Cine l-ar apăra atunci când a greşit? În primul rând, cel care l-a numit pe Marcel Opriş şi l-a făcut şi general. Adică preşedintele Traian Băsescu. În al doilea rând, l-ar mai putea apăra proprii subordonaţi. Sau unii dintre ei. Dar aceştia nu se pot transforma în agenţi de influenţă. Din simplul motiv că nu sunt voci publice.

Şi totuşi ce constatăm? Că o puzderie de persoane, lideri politici în special, care au reprezentat sau care încă mai reprezintă regimul Traian Băsescu, au devenit peste noapte avocaţii lui Marcel Opriş. Persoane care nu numai că îl disculpă, dar încearcă să arunce responsabilitatea nelocalizării apelului 112 în cârca altor instituţii şi a altor persoane. Acestora li se adaugă ziarişti şi analişti politici, care ei înşişi se autorecomandă în ultima vreme drept băsişti. Există şi o serie de parlamentari din diferite partide care, într-un mod mai mult sau mai puţin transparent, procedează la fel. Cum se explică acest fenomen?

Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar ca, în prealabil, să fac două precizări. În societatea românească există multe persoane care nu lucrează oficial în STS, care oficial ocupă funcţii civile care nu au nicio legătură cu serviciul secret şi care totuşi au grade STS. Unii dintre aceştia sunt chiar generali în rezervă. Ciudat, nu? O a doua ciudăţenie este că şi STS, nu numai celelalte servicii secrete, a obţinut la începutul anilor 2000, prin lege, dreptul de a înfiinţa societăţi comerciale. Acestea sunt, de fapt, societăţi acoperite. Ele sunt alcătuite dintr-o puzderie de persoane care, sub umbrela serviciului secret, fac afaceri excepţionale în special în domeniul IT. Şi al telefoniei. De orice fel. Nu ştim cât din profitul acestor societăţi este vărsat serviciului secret şi cât ajunge în buzunarele „acoperiţilor". Dar ceea ce ştim cu certitudine este că destinul multora dintre aceştia este strâns legat nu numai de statutul STS şi de dreptul acestui serviciu secret de a utiliza societăţi acoperite, ci şi de persoana generalului Marcel Opriş, care este la capătul tuturor firelor. Ca un veritabil prestidigitator.

Atunci când întreg adevărul va fi aflat, România se va cutremura. Dar asta nu se va întâmpla prea curând. Avocaţii lui Marcel Opriş, în frunte cu Traian Băsescu, vor acţiona şi de această dată. În definitiv, dacă ei sunt acoperiţi, de ce nu l-ar acoperi la rândul lor pe generalul Marcel Opriş?