Conform datelor statistice, în acest moment populaţia reală a municipiului Cluj-Napoca a sărit de 500.000 de locuitori. Cei aproximativ 450.000 de rezidenţi, în care sunt incluşi şi studenţii cu acte de flotant, sunt completaţi de aproximativ 50.000 de cetăţeni care locuiesc minim 4, 5 zile pe săptămână în urbea de pe Someş.
Se estimează că populaţia oraşului extins va depăşi în 10 ani trei sferturi de milion de locuitori. Bineînţeles, în ceea ce înseamnă oraş extins intră inclusiv zonele rezidenţiale sau de business adiacente Clujului. în scurt timp Floreşti – Gilău, Dezmir – Sânicoară – Apahida – Jucu, Feleac – Vâlcele, Baciu – Suceagu – Mera şi Chinteni se vor constitui, alături de actualul intravilan al oraşului, într-o mare aglomerare urbană pe care avem mari şanse să o vedem ca o viitoare zonă metropolitană, chiar dacă în acest moment edilii locali din micile localităţi limitrofe Clujului se opun cu toată forţa acestui demers.
Dezvoltarea accelerată pe care o are Clujul implică automat o serie de riscuri pe care, din păcate, cei care administrează oraşul nu le-au prevăzut. Probabil, cel mai periculos dintre acestea este posibilitatea ca în foarte scurt timp Clujul să sufere din cauza lipsei forţei de muncă. Şi aici discutăm atât de forţa calificată, cât şi de cea necalificată. Clujul, alături de Bistriţa, Maramureş, Satu-Mare, Alba sau Bacău, Vrancea, Suceava, conduce în topul judeţelor de unde au plecat şi continuă să plece românii la muncă peste graniţă.
Exodul început acum
câţiva ani, devenit adevărată hemoragie după ridicarea vizelor, nu a fost încă
stopat şi acest lucru deja începe să se simtă serios în domeniul muncii brute
din construcţii sau agricultură. De asemenea, întrebând proprietarii de hoteluri,
restaurante şi baruri din aceste zone, ajungi rapid la concluzia că, în
continuare, munca în servicii este afectată de mirajul Vestului.
Chiar dacă la
Cluj s-au anunţat investiţii majore care ar trebui să atragă personal cu o
înaltă calificare, şi aici mă refer în primul rând la absolvenţi ai
prestigioaselor universităţi clujene, oferta în primul rând financiară a
acestor giganţi nu îi face încă pe clujeni să rămână acasă. Deocamdată atracţia
o reprezintă doar brand-ul, salariile şi pachetul oferit către viitori angajaţi
fiind mult sub aşteptări.
Ca să nu intrăm în amănunte, apropo de ultima mare recrutare de vineri de la Cluj, despre modul în care se realizează aceste recrutări. Atunci când au fost anunţate aceste investiţii analiştii economici sau politici previzionau chiar o posibilă reîntoarcere a unor “fii rătăcitori” ai oraşului şi Ardealului dinspre Timişoara, Braşov sau Bucureşti înapoi spre Cluj.
Se discuta chiar despre anumite contra-oferte pe care le-ar face Alcatel de la Timişoara sau Motorola de la Bucureşti pentru a-şi ţine aproape creierele captive. Unii optimişti sperau chiar ca Siemens, Emmerson sau Nokia de la Cluj să reuşească chiar să-i reîntoarcă acasă pe românii de afară.
Din păcate, şi în cazul acestor giganţi lucrurile par similare, chiar dacă la o altă scară, cu ceea ce s-a întâmplat în momentul în care la Cluj au intrat reprezentanţii marilor retaileri, Selgros, Cora, Metro, Kaufland, Billa, bauMax, care au sperat ca pe baza notorietăţii şi a forţei propriilor brand-uri să-i atragă pe bieţii clujeni rămaşi fără muncă în urma restructurărilor masive de pe vechile platforme industriale.
Din păcate, cei fericiţi şi mândri atunci că lucrau pentru astfel de brand-uri au ajuns în scurt timp să-şi îndrepte atenţia tot spre angajatorii locali. E greu de crezut că doar pentru a lucra pentru un concern multinaţional ultracunoscut, clujenii vor accepta salarii de 150 - 200 de euro. Probabil în scurt timp exemplul firmelor de construcţii care au suferit cel mai mult de pe urma exodului forţei de muncă spre Uniunea Europeană şi care au fost nevoite să crească pachetul salarial al angajaţilor va fi luat chiar şi de către multinaţionale.
Altfel, acestea vor avea câteva surprize majore în ceea ce priveşte angajarea de personal. România este totuşi în Uniunea Europeană şi nu poate fi asimilată ca piaţă de muncă cu China, India sau ţările africane.
